1. [MDA2] provideț, ~ă smf, a [At: GAVRIL, NIF. 12/9 / Pl: ~i, ~e / E: slv провидець] (Înv) 1-2 Prezicător.
2. [Scriban] provídeț, -ă adj. (vsl. providĭcĭ). Dos. Cant. Prevăzător. Prezicător.
3. [DER] provideț adj. – Prezicător. Sl. providĭcĭ (Tiktin). Sec. XVII, înv.
4. [DLRLV] PROVIDEȚ s.m. (Mold., ȚR) Prezicător. A: Oarecarele de provideți, carele putea să vadză, socoti și pricepu ș-acesta meșterșiug a diiavolului. L SEC. XVII, 134r; cf. DOSOFTEI, VS; L SEC. XVII, 83v, 132r; CANTEMIR, IST. B: Au nemerit la un părinte călugăr pre carele îl chiema loasaf, dascal și provideț. N 1682, 6r. Și-l lăuda de-acii ca pre un provideț. L ante 1693, 208r; cf. N 1682, 6v; L ante 1693, 133r, 211v: N 1727, 136v, 137r. Etimologie: sl. providecĭ. Cf. p r i p i t o a r e.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL