1. [DEX '09] PROVIANT, provianturi, s. n. (Înv.) Provizii, alimente (pentru armată). [Pr.: -vi-ant] – Din pol. prowiant, rus. proviant, germ. Proviant.
2. [MDA2] proviant sn [At: NECULCE, L. 364 / P: ~vi-ant / Pl: ~uri / V: (înv) privant, priv~ / E: pn prowjant, rs провиант, ger Proviant] 1 (Îrg) Alimente necesare pentru aprovizionarea armatei. 2 (Pgn) Provizii alimentare. 3 (Înv; îc) (Mare-)~-maistru Șef al aprovizionării armatei. 4 (Înv) Dare din care se aduna fondul pentru proviant (1).
3. [DLRLC] PROVIANT, provianturi, s. n. (La sg. cu sens colectiv; învechit) Provizii, merinde, alimente (mai ales pentru armată). Fiind om isteț și harnic, știind bulgărește și turcește, făcuse bune treburi cu proviantul. GALACTION, O. I 110. Niște jafuri făcute țăranilor ce aduc provianturi în oraș. ALECSANDRI, T. 1353.
4. [Șăineanu, ed. VI] proviant n. proviziune de hrană: a le da proviant și care de transport FIL. [Rus. PROVIANTŬ (din nemț. Proviant): v. profont].
5. [Scriban] proviánt n., pl. urĭ (rus. pol. germ. proviant, d. it. provianda, merinde. V. profond). Barb. Rar. Proviziunĭ, merinde, mîncare p. armată (pîne, zahăr, carne, nutreț ș. a.). – Vechĭ și profiant.
6. [MDA2] privant2 sn vz proviant
7. [MDA2] priviant sn vz proviant
8. [DOOM 3] proviant (înv.) (desp. -vi-ant) s. n., pl. provianturi
9. [DOOM 2] proviant (înv.) (-vi-ant) s. n., pl. provianturi
10. [DER] proviant (provianturi), s. n. – Provizii, băuturi, alimente. Pol. prowiant (Tiktin).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL