1. [MDA2] provalisi vtr [At: (a. 1817) GÁLDI, M. PHAN. 244 / V: (înv) prav~, prev~, ~vl~ / Pzi: ~sesc / E: ngr προβάλλησα (aor προβάλλω)] 1-2 (Jur; înv) A face o propunere.
2. [DLRM] PROVALISI, provalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A aduce probe la o judecată, a depune o mărturie. – Ngr. provallo (viit. provalliso).
3. [MDA2] provlisi v vz provalisi
4. [Scriban] provalisésc v. tr. (ngr. pro-vállo, aor. -válisa. V. problemă). Vechĭ. Aduc la judecată ca probă, produc. A se provalisi jurămînt, a se cere jurămînt de către judecător.
5. [DER] provalisi (provalisesc, provalisit), vb. – A prezenta, a aduce probe. Ngr. προβάλλω, viitor προβαλλήσω (Tiktin; Gáldi 244). Sec. XIX, înv.
6. [DAR] provalisi, provalisesc, vb. IV (înv.) a face o presupunere.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL