1. [DEX '09] PROTOS s. m. (Înv.; la jocurile de cărți) Cel care are dreptul să deschidă jocul. – Din ngr. prótos.
2. [MDA2] protos1 [At: (a. 1798) URICARIUL VIII, 441 / E: ngr πρῶτος] 1 no (Înv) Primul. 2 smi (Fam; la jocul de cărți) Cel care are dreptul să deschidă jocul Si: (înv) protie (3), protimie2 (2). 3 smi (Rar) Cel care este dispus să facă primul ceva.
3. [MDA2] protos2 sm vz protoz[1]
4. [DEX '98] PROTOS s. m. invar. (Înv.; la jocurile de cărți) Cel care are dreptul să deschidă jocul. – Din ngr. prótos.
5. [Scriban] prótos m. fix (ngr. prôtos, primu). La jocu de cărțĭ, acela saŭ aceĭa care împarte cărțile saŭ are dreptu de a juca întîĭ: ești protos. V. proto-.
6. [MDA2] prota no vz protos2
7. [DOOM 3] protos (înv.) s. m.
8. [DOOM 2] protos (înv.) s. m.
9. [DER] protos s. m. – Cel care deschide jocul de cărți. Ngr. πρῶτος (Gáldi 244). Este dubletul lui prot, s. m. (corector la o tipografie sau editură), din fr. prote. – Der. protie, s. f. (prioritate, preferință, prioritate la jocurile de cărți), din ngr. πρωτεία.
10. [D.Religios] protos num. ord., subst., s. f. 1. Num. ord. (Înv.) Cel dintâi, primul dintr-o ierarhie. 2. Subst. Primul dintre clericii care oficiază un serviciu divin (când sunt mai mulți). 3. S. f. Protie. – Din gr. protos.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL