1. [DEX '09] PROTOIODURĂ, protoioduri, s. f. (Chim.) Combinația cea mai săracă în iod pe care o substanță simplă o poate forma cu acesta. – Din fr. protoiodure.
2. [MDA2] protoiodură sf [At: CADE / P: ~to-io~ / Pl: ~ri, (rar) ~re / E: fr protoiodure] (Chm) Combinație săracă în iod pe care o substanță simplă o poate forma cu acesta.
3. [DEX '98] PROTOIODURĂ, protoioduri, s. f. (Chim.) Combinația cea mai săracă în iod pe care o substanță simplă o poate forma cu acesta. [Pr.: -to-io-] – Din fr. protoiodure.
4. [DN] PROTOIODURĂ s.f. Sare rezultată din combinația unui corp simplu cu iodul, conținînd cantitatea cea mai mică posibilă de iod. [Pron. -to-io-. / < fr. protoiodure].
5. [MDN '00] PROTOIODURĂ s. f. sare rezultând din combinația unui corp simplu cu cantitatea cea mai mică posibilă de iod. (< fr. protoiodure)
6. [Scriban] *protoĭodúră f., pl. ĭ (proto- și ĭodură). Chim. Combinațiune de corp simplu cu cea maĭ mică cantitate posibilă de ĭod.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL