1. [DEX '09] PROTESTATAR, -Ă, protestatari, -e, adj. Care indică sau conține un protest; de protest. ♦ (Adesea substantivat) Care protestează într-o împrejurare oarecare, care aderă la o acțiune de protest. – Din fr. protestataire.
2. [MDA2] protestatar, ~ă [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 73 / Pl: ~i, ~e / E: fr protestataire[1]] 1-2 smf, a (Persoană) care protestează (1) într-o împrejurare oarecare, de obicei cu implicații sociale largi. 3-4 smf, a (Persoană) care aderă la o acțiune de protest (1). 5 a (D. manifestări, creații ale oamenilor) Care conține un protest (1).
3. [DLRLC] PROTESTATAR, -Ă, protestatari, -e, adj. Care indică sau conține un protest (1); de protest. Cu pumnul strîns, răsucit în același gest protestatar. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 17. ♦ (Substantivat, rar) Persoană care protestează (într-o împrejurare oarecare), care se face exponentul sau aderentul unei acțiuni de protest. [Consulul] indică măsuri în contra protestatarilor. IBRĂILEANU, SP. CR. 73.
4. [DN] PROTESTATAR, -Ă adj. Care conține un protest; de protest. // s.m. și f. Cel care protestează, care prezintă un protest. [Cf. fr. protestataire].
5. [MDN '00] PROTESTATAR, -Ă adj., s. m. f. (cel) care protestează. (< fr. protestataire)
6. [DCR2] protestatar, -ă s. m. f. (pol.) Persoană care protestează (contra unui anumit regim politic, a unei ideologii etc.) ◊ „Monica Lovinescu era la curent cu poziția de protestatar pe care o afișează O. Paler la ședințele de birou ale Uniunii Scriitorilor.” Ev.z. 13 IX 95 p. 2 (din fr. protestataire; DEX, DN3)
7. [Șăineanu, ed. VI] protestatar m. cel ce protestă.
8. [DOOM 3] !protestatar ((persoană) care protestează) adj. m., s. m., pl. protestatari; adj. f., s. f. protestatară, pl. protestatare
9. [DOOM 2] protestatar adj. m., pl. protestatari; f. protestatară, pl. protestatare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL