1. [DEX '09] PROTAZĂ, protaze, s. f. 1. Partea întâi a unei perioade condiționale, care cuprinde grupa propozițiilor secundare și care îndreaptă atenția cititorului asupra consecințelor care se enunță în apodoză. 2. Partea de la început a unei drame antice, care cuprindea expunerea subiectului. – Din fr. protase. Cf. lat. protasis.
2. [MDA2] protază sf [At: CANTEMIR, IST. 39 / V: (înv) ~tas (Pl: ~uri) sn, ~asă (Pl: ~ases), ~asis / Pl: ~ze / E: fr protase, lat protasis, ngr πρότασις] 1 Primă parte a unei perioade condiționale, care cuprinde propozițiile secundare și care îndreaptă atenția asupra consecințelor ce se enunță în apodoză. 2 (Înv) Premisă. 3 (Înv; îs) Protase părtnicești Premise particulare. 4 (Înv; îs) Protase adeveritoare Premise afirmative. 5 (Îvr; îf protas) Teză. 6 Parte de început a unei drame antice, care cuprinde expunerea subiectului.
3. [DLRLC] PROTAZĂ, protaze, s. f. (În opoziție cu apodoză) Partea întîi a unei perioade condiționale, care cuprinde grupa propozițiilor secundare și care îndreaptă atenția cititorului asupra celor ce se enunță în apodoză.
4. [DN] PROTAZĂ s.f. 1. Prima parte a unei drame antice, care cuprinde expunerea subiectului. 2. Prima parte a unei perioade condiționale, care cuprinde propozițiile secundare, fiind strîns legată de cea de-a doua parte, numită apodoză. [< fr. protase, cf. lat. protasis].
5. [MDN '00] PROTAZĂ s. f. 1. prima parte a unei drame antice, expunerea subiectului. 2. prima parte a unei perioade condiționale, cuprinzând propozițiile secundare care îndreaptă atenția asupra consecințelor ce se anunță în apodoză. (< fr. protase, lat., gr. protasis)
6. [Scriban] *protáză f., pl. e (vgr. pró-tasis). Gram. Propozițiune secundară condițională pusă în aintea uneĭ propozițiunĭ principale numite apodoză, ca: dacă vreĭ (protază), merg (apodoză).
7. [MDA2] protas sn vz protază
8. [MDA2] protasă sf vz protază
9. [MDA2] protasis sf vz protază
10. [DOOM 3] protază (parte a unei drame antice) s. f., g.-d. art. protazei; pl. protaze
11. [DOOM 2] protază (partea de la început a unei drame antice) s. f., g.-d. art. protazei; pl. protaze
12. [DTL] PROTAZĂ s. f. (< fr. protase, cf. lat. protasis): primul termen al unei perioade (v.), care cuprinde grupa propozițiilor secundare și care îndreaptă atenția cititorului asupra consecințelor ce se enunță în al doilea termen al perioadei – apodoza (v.).
13. [MDTL] PROTAZĂ (< fr. protase < gr. protasis, expunere) În teatrul antic, partea de la începutul tragediei, în care era cuprinsă expunerea subiectului. Astfel, din primele replici ale tragediei Oedip se dezvăluie miezul subiectului – năzuința de a-l afla pe ucigașul lut Laios, fostul rege al Tebei, ca, prin pedepsirea lui, să înceteze cumplita ciumă care-mprăștia pîrjol și pustia țara, năzuință ce-l animă chiar pe Oedip, care se alătură dorinței poporului. Ex. „O iau de la-nceput și am s-o descurc. Cu drept mă veți vedea alăturea de-acum Spre-a răzbuna și țara și pe Cel-de-Sus.” (SOFOCLE, Regele Oedip, traducere de O. Murnu)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL