1. [DEX '09] PROCATOR, procatori, s. m. (Reg.) Avocat. – Din magh. prókátor.
2. [MDA2] procator [At: N. TEST. (1648), 167r/6 / V: (înv) plocatăr[1], pocrătol, potracăn, potracăr, potrăcân, potroacăn, potroacăr, ~tăr, ~catâr, protacăr, protacâr, protocâr / Pl: ~i / E: mg prókátor] 1 sm (Trs) Avocat. 2 a (Reg; îf procatăr) Cu minte, cu umor. 3 sm (Zlg; reg; îf protocâr, potracăr) Broatec (Hyla arborea). 4 sm (Ban; îf procatăr) Procuror fiscal. 5 sm (Înv) Persoană împuternicită.
3. [MDA2] plocatăr[1] sm vz procator
4. [MDA2] potracăn sm vz procator
5. [MDA2] potracăr sm vz procator
6. [MDA2] potrăcân sm vz procator
7. [MDA2] potroacăn sm vz procator
8. [MDA2] potroacăr sm vz procator
9. [MDA2] procatăr sm vz procator
10. [MDA2] procatâr sm vz procator
11. [MDA2] protacăr sm vz procator
12. [MDA2] protacâr sm vz procator
13. [MDA2] protocâr sm vz procator
14. [DLRLC] PROCATĂR, procatări, s. m. (Regional) Avocat. Dintre cei trei dieci foarte învățați, al doilea era procatăr, adecă încurcător de trebi. RETEGANUL, la CADE.
15. [DLRM] PROCATĂR, procatări, s. m. (Reg.) Avocat. – Magh. prókátor.
16. [Scriban] procátăr m. (ung. prókátor, d. lat. procurator). Trans. Avocat. – Și -tácăr. V. procurator.
17. [Scriban] protácăr, V. procatăr.
18. [DOOM 3] procator (reg.) s. m., pl. procatori
19. [DOOM 2] !procator (reg.) s. m., pl. procatori
20. [DER] procator (procatori), s. m. – (Trans.) Avocat. – Var. procatăr. Mag. prókátor (Tiktin).
21. [DLRLV] PROCATOR s.m. (Ban., Trans. S) Avocat. C: Prokator. Causidicus. AC, 363. Carii fac încă giudecate strîmbe ? Procatorii și notariușii. PP, 6r. Procator, adecă așezători de vorbă. CAL. 1733, 20. // A: Protacăn, adecă așezător de vorbă. CAL, 1762, 122r. Variante: protacăn (CAL. 1762, 122r. Etimologie: magh. prókátor. Vezi și procatorie. Cf. a r c a, u r ă t o r.
22. [DAR] procator, procatori, s.m. (reg.) 1. avocat. 2. (în forma: procatăr) procuror fiscal. 3. (înv.) persoană împuternicită.
23. [DLRLV] PROTACĂN s.m. v. procator.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL