1. [MDA2] prostăciune sf [At: COMAN, GL. / Pl: ~ni / E: prost + -ăciune] (Reg) Om foarte prost (53).
2. [DAR] prostăciune, prostăciuni, s.f. (reg.) care provine dintr-o pătură socială inferioară, de origine umilă, de jos, din popor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL