1. [DEX '09] PROSTRAȚIE s. f. Stare (patologică) de indiferență totală față de lumea înconjurătoare, cauzată de o slăbire extremă a forței fizice și psihice; imposibilitate de a reacționa la excitațiile externe; apatie. – Din lat. prostratio, -onis, fr. prostration.
2. [MDA2] prostrație sf [At: MAN. SĂNĂT. 271/8 / V: ~sta~, (înv) ~iune / E: fr prostration, lat prostratio, -onis] Stare patologică de indiferență totală față de ceea ce se petrece în jur, cauzată de o slăbire extremă a forței fizice și psihice Si: apatie (1).
3. [DLRLC] PROSTRAȚIE s. f. Stare de indiferență totală față de lumea înconjurătoare, cauzată de o tensiune nervoasă sau de un efort nervos excesiv; depresiune psihică, apatie. Starea copilului s-a agravat prin aparițiunea unei surdități și a prostrației. BABEȘ, O. A. I 318.
4. [DN] PROSTRAȚIE s.f. Stare de totală indiferență față de ceea ce se petrece în jur, cauzată de oboseala excesivă a nervilor; depresiune morală, apatie. [Gen. -iei. / cf. fr. prostration, lat. prostratio].
5. [MDN '00] PROSTRAȚIE s. f. stare patologică de totală indiferență față de ceea ce se petrece în jur, cauzată de oboseala excesivă a nervilor; depresiune morală, apatie. (< fr. prostration, lat. prostratio)
6. [MDA2] prostație sf vz prostrație
7. [MDA2] prostrațiune sf vz prostrație
8. [Șăineanu, ed. VI] prostrațiune f. Med. slăbire extremă.
9. [Scriban] *prostrațiúne f. (lat. prostrátio, -ónis, d. prostérnere, -stratum, a prosterna). Med. Slăbicĭune extremă, inconsciență: a cădea într’o stare de prostațiune. – Și -áție.
10. [DOOM 3] prostrație (desp. -ți-e) s. f., art. prostrația (desp. -ți-a), g.-d. prostrații, art. prostrației
11. [DOOM 2] prostrație (-ți-e) s. f., art. prostrația (-ți-a), g.-d. prostrații, art. prostrației
12. [MDO] prostrație
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL