1. [DEX '09] PROSTIC, -Ă, prostici, -ce, adj. (Pop.) Prostuț. – Prost + suf. -ic.
2. [MDA2] prostic2, ~ă a [At: REBREANU, NUV. 192 / Pl: ~ici, ~ice / E: prost + -ic] 1-6 (Rar; șhp) Prosticel (1-6).
3. [MDA2] prostic1 sn vz prostichi1
4. [MDA2] prostichi1 sn [At: (a. 1810) GÁLDI, M. PHAN. 241 / V: (înv) ~ichion, ~tic / Pl: ~uri / E: ngr προσθήκη] (Înv) Adaos la o dare.
5. [MDA2] prostichi2 vtrp [At: (a. 1813) GÁLDI, M. PHAN. 241 / Pzi: ? / E: prostichi1] 1-2 (Îvr; c. i. venituri) A spori.
6. [MDA2] prostichion sn vz prostichi1
7. [DEX '98] PROSTIC, -Ă, prostici, -ce, adj. (Rar) Prostuț. – Prost + suf. -ic.
8. [Scriban] prostíchĭ n., pl. urĭ (ngr. prosthiki, vgr. -théke. V. teacă). Sec. 19. Adaus, spor.
9. [DOOM 3] prostic (pop.) adj. m., pl. prostici; f. prostică, pl. prostice
10. [DOOM 2] !prostic (pop.) adj. m., pl. prostici; f. prostică, pl. prostice
11. [DAR] prostică adj. f. (reg.) prostuță.
12. [DAR] prostichi, prostichiuri, s.n. (înv.) adaos, spor la o dare (taxă).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL