1. [DEX '09] PROSTATIC1, -Ă, prostatici, -ce, adj. (Înv.) 1. Care trădează prostie; prostesc. 2. Simplu, nevinovat, naiv. – Prost + suf. -atic.
2. [MDA2] prostatic1, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 12r/36 / V: ~tec / Pl: ~ici, ~ice / E: prost + -atic] 1-2 smf, a (Înv; d. oameni și manifestările lor) Simplu. 3 a (Înv; d. oameni și manifestările lor) Firesc (4). 4 a (Înv; d. oameni și manifestările lor) Sincer. 5 (Îvr) Prost (31). 6 a (Îvr; îf prostatec) Numeros. 7-8 smf, a (Îrg) Prost (53- 54). 9 (Îvr; îf prostatec) Nepriceput într-o meserie. 10 a (Înv) Prostesc (3). 11 av Prostește (3).
3. [DLRLC] PROSTATIC, -Ă, prostatici, -e, adj. 1. (Învechit) Care manifestă prostie, prostesc. Are un obraz pe care se citește o prostatică rîvnire la măriri. ODOBESCU, S. A. 111. ◊ Fig. Și prostatecele nări Și le îmflă orișicine în savante adunări, Cînd de tine se vorbește. EMINESCU, O. I 134. 2. Simplu, nevinovat, naiv. Chera Duduca, care era personificarea fineței și a vicleșugului femeiesc, pricepu fățărnicia, chiar sub acel văl de prostatică modestie. FILIMON, C. 88.
4. [Șăineanu, ed. VI] prostatic a. cam prost: prostaticele nări EM.
5. [Scriban] prostátic, -ă adj. (d. prost cu suf. -atic ca’n nebunatic, pălăvatic). Simplu (Vechĭ). Prost: gros la hire, prostatic (Cost. 1, 286). Prostesc: rol prostatic (Beld. Let. 3, 424).
6. [MDA2] prostatec, ~ă a vz prostatic1
7. [DOOM 3] prostatic2 (prostesc) (înv.) adj. m., pl. prostatici; f. prostatică, pl. prostatice
8. [DOOM 2] prostatic1 (prostesc) (înv.) adj. m., pl. prostatici; f. prostatică, pl. prostatice
9. [DLRLV] PROSTATIC adj. 1. (Mold., ȚR) Simplu, sincer, curat, firesc. A: Îngenunchiară amîndoi și să sărutară cu prostatecă sărutare. DOSOFTEI, VS. Sufletele sînt blagoslovite toate cele prostatece. DP, 34v; cf. DOSOFTEI, PS. B: întru cinstea lui am a zice înaintea dragostei voastre puține cuvinte . . . nu cu vorbe ritoricești si alcătuite, ci cuvinte smerite și prostalice. ANTIM. 2. (Mold.) Prost, nepriceput. Prostatec ținea Vasilie-Vodă pre Matei-Vodă. M. COSTIN. Un blanariu, în meștersug isteț, pre altul . . . prostatec au amăgit. CANTEMIR, IST. 3. (Mold.) (Adverbial) Prostește. Era domn cu-nțelepciune, și la mînia lui grăie tot cu cinste și cu îngăduială, nu cu răstituri, prostatic. NECULCE. Variante: prostatec (M. COSTIN; DOSOFTEI, VS; DP, 34v : CANTEMIR, IST.). Etimologie: prost + suf. -atic. Vezi și prostan. Cf. m o t r o c, p r o s t a n.
10. [DLRLV] PROSTATEC adj. v. prostatic.
11. [DAR] prostatec, -ă, prostateci, -ce, (adj.; înv. și reg.) 1. lipsit de inteligență, fără judecată, fără pricepere; fără istețime; mărginit, prostănac, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, tont. 2. nesocotit, prostesc. 3. (adv.) prostește.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL