1. [MDA2] proslavnic, ~ă a [At: COȘBUC, P. II, 247 / Pl: ~ici, ~ice / E: ucr прославен] (Îvr) Slăvit.
2. [D.Religios] proslavnic, -ă, proslavnici, -ce adj. (Rar) Mărit, slăvit. – Din ucr. proslaven.
3. [DAR] proslavnic, -ă, adj. (înv.) mărit, slăvit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL