1. [DEX '09] PROSCRIE, proscriu, vb. III. Tranz. 1. (În Roma antică) A condamna la moarte (pentru infracțiuni politice) fără forme judiciare, publicând pe o listă numele celui osândit. 2. A lua măsuri represive (privative de libertate) împotriva cuiva, în special pentru motive politice; a îndepărta în mod forțat o persoană din patrie; a exila, a alunga, a izgoni. 3. (Rar) A interzice, a opri. – Din fr. proscrire (după scrie).
2. [MDA2] proscrie [At: HELIADE, D. J. 3/6 / Pzi: ~iu / E: fr proscrire cf scrie] 1 vt (Rar) A blama (1). 2-3 vtrp A (se) lua măsuri represive împotriva cuiva, mai ales pe motive politice, prin scoatere de sub protecția legilor. 4-5 vtr A (se) îndepărta în mod forțat din patrie Si: a exila (1), a surghiuni. 6 vt (În Antichitatea romană) A condamna la moarte pentru infracțiuni politice, fără forme judiciare, publicând pe o listă numele celui osândit. 7 vt (Asr) A interzice.
3. [DLRLC] PROSCRIE, proscriu, vb. III. Tranz. (învechit) 1. A scoate pe cineva de sub scutul legilor, a izgoni din propria lui țară drept pedeapsă pentru o vină politică. exila. Și-i trimisesem listă chiar de persoanele ce erau să fie proscrise. GHICA, A. 191. ◊ (Glumeț) Lupii în toate staturile Europei erau proscriși, numai în Moldavia... viețuiau ca în sînul unei republice. NEGRUZZI, S. I 279. ♦ A interzice, a opri, a nu îngădui. V. aboli. Uitarăți că proscrise sînt orișice dueluri? MACEDONSKI, O. II 140. 2. (În antichitatea romană) A osîndi la moarte fără forme de judecată, înscriind numai pe un afiș numele celui condamnat (osînda putînd fi executată de oricine îl întîlnea pe condamnat).
4. [DN] PROSCRIE vb. III. tr 1. (La romani) A condamna la moarte fără forme judiciare, publicînd pe o listă specială numele celui osîndit. 2. A îndepărta în mod forțat din patrie; a exila. ♦ A scoate de sub scutul legilor; a prigoni. 3. A interzice, a opri (o carte etc.). [Cf. fr. proscrire, lat. proscribere].
5. [MDN '00] PROSCRIE vb. tr. 1. a face o proscripție. 2. a interzice (o carte, o idee). (după fr. proscrire)
6. [Șăineanu, ed. VI] proscrie v. 1. a condamna la moarte fără judecată și afișând simplu numele celor condamnați: Cicerone fu proscris de Antoniu; 2. a alunga, a exila; 3. fig. a desființa: a proscrie un abuz.
7. [Scriban] *proscriŭ, -scris, a -scríe v. tr. (lat. proscribere, a anunța pin afipt, a publica, a promulga, a despoĭa în numele legiĭ, a pune capu la preț, d. pro, înainte și scríbere, a scrie. V. circum-scriŭ). Condamn la moarte pintr’un simplu afipt public: Sula a proscris miĭ de cetățenĭ romanĭ. Antoniŭ l-a proscris pe Cicerone. Pin ext. Exilez. Fig. Desființez: a proscrie un obiceĭ.
8. [DOOM 3] proscrie (a ~) (desp. pros-cri-/pro-scri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscriu, 3 sg. proscrie, perf. s. 1 sg. proscrisei, 1 pl. proscriserăm, m.m.c.p. 1 pl. proscriseserăm; conj. prez. 1 sg. să proscriu, 3 să proscrie; ger. proscriind (desp. -scri-ind); part. proscris
9. [DOOM 2] !proscrie (a ~) (pros-cri-/pro-scri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscriu, imperf. 3 sg. proscria; conj. prez. 3 să proscrie; ger. proscriind (-scri-ind); part. proscris
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL