1. [MDA2] proschinitar sn [At: (a. 1799) URICARIUL I, 92 / V: ~iu / Pl: ~e / E: ngr προσκινητάρι] 1 (Bis; înv) Iconostas. 2 Scăunel pe care se îngenunchează pentru rugăciune. 3 Capelă. 4 Loc de pelerinaj. 5 Carte de rugăciuni și de informații asupra locurilor sfinte.
2. [Șăineanu, ed. VI] proschinitar n. 1. mic paraclis; 2. carte de închinăciuni: Proschinitar sau Închinătorul sfintelor locuri de A. Pann (1852). [Gr. mod.].
3. [Scriban] proschinitár n., pl. e (ngr. proskynitári, loc de pelerinaj, d. proskynó, ador, salut, mă închin). Sec. 18-19. Loc de pelerinaj. Un fel de scaun scund pe care îngenunchezĭ la rugăcĭune. Iconostas. Carte de rugăcĭunĭ și de informațiunĭ despre locurile sfinte: Proschinitar saŭ Închinătoru Sfintelor Locurĭ de Anton Pan (1852).
4. [MDA2] proschinitariu sn vz proschinitar
5. [DER] proschinitar (proschinitare), s. n. – Iconostas. – Var. proschinitariu. Ngr. προσϰυνητάρι (Tiktin).
6. [D.Religios] proschinitar, proschinitare s. n. (Înv.) Piedestal cu patru picioare pe care este așezată icoana sfântului căruia îi este închinată biserica; tetrapod. – Din gr. proskinitarion.
7. [DAR] proschinitar, proschinitare, s.n. (înv.) 1. capelă, mic paraclis. 2. carte de închinăciuni. 3. un fel de pupitru înalt pe care se află o icoană, așezat în centrul bisericii, aproape de altar; iconostas. 4. scăunel pe care se îngenunchează pentru rugăciuni. 5. loc de pelerinaj.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL