1. [DEX '09] PROROGATIV, -Ă, prorogativi, -e, adj. (Jur.) Cu caracter de amânare, de prelungire. – Din fr. prorogatif.
2. [MDA2] prorogativ, ~ă a [At: PROT. - POP., N. D. / Pl: ~i, ~e / E: fr prorogatif] (Jur) Cu caracter de amânare, de prelungire.
3. [DN] PROROGATIV, Ă adj. Care prorogă. [< fr. prorogatif].
4. [MDN '00] PROROGATIV, -Ă adj. care se poate proroga. (< fr. prorogatif)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL