1. [DEX '09] PROROGARE, prorogări, s. f. Acțiunea de a proroga și rezultatul ei; prorogație. ♦ Act prin care se amână sau se suspendă activitatea unui corp constituit, a unei adunări legislative etc. ♦ Extindere a competenței unui organ de jurisdicție. – V. proroga.
2. [MDA2] prorogare sf [At: DRLU / V: (rar) prooro~ / Pl: ~gări / E: proroga] 1 Act prin care se amână sau se suspendă activitatea unui corp constituit, a unei adunări legislative etc. Si: prorogație. 2 Extindere a competenței unui organ de jurisdicție.
3. [DLRLC] PROROGARE, prorogări, s. f. Faptul de a proroga; amînare a termenului fixat de legi sau regulamente pentru începerea unei activități. Prorogarea parlamentului.
4. [DN] PROROGARE s.f. Acțiunea de a proroga și rezultatul ei; prorogație. [< proroga].
5. [MDN '00] PROROGARE s. f. 1. acțiunea de a proroga; prorogație. 2. extindere a competenței unui organ de jurisdicție în temeiul unei dispoziții normative. (< proroga)
6. [DEX '09] PROROGA, prorog, vb. I. Tranz. A amâna (din oficiu) pentru o dată ulterioară activitatea unui corp constituit, a unei adunări legislative, un termen scadent etc. – Din fr. proroger, lat. prorogare.
7. [MDA2] prooroga v vz proroga
8. [MDA2] proorogare sf vz prorogare
9. [MDA2] proroga vt [At: BARIȚIU, P. A. III, 170 / V: (îvp) prooro~ / Pzi: prorog, 3 (înv) ~roagă / E: lat prorogare, fr proroger] 1 (C. i. activitatea unui corp constituit, a unei adunări legislative etc.) A amâna din oficiu pentru o dată ulterioară. 2 A prelungi în timp un tratat. 3 (Pgn) A amâna (2). 4 (Pex) A suspenda.
10. [DLRLC] PROROGA, prorog, vb. I. Tranz. A amîna pentru o dată ulterioară, a prelungi activitatea unui corp constituit, în special ședințele, lucrările unei adunări legislative. (Refl. pas.) E rău numai că dieta s-a prorogat pînă la 2 iulie. GHICA, A. 278.
11. [DN] PROROGA vb. I. tr. A prelungi timpul care fusese fixat pentru ceva; (spec.) a amîna, a suspenda ședințele unei adunări legiuitoare pentru un anumit timp. [P.i. prorog. / < lat. prorogare, cf. fr. proroger].
12. [MDN '00] PROROGA vb. tr. (despre adunări legislative) a amâna (din oficiu) pentru o dată ulterioară, a prelungi în timp (un tratat); (p. ext.) a amâna. (< fr. proroger, lat. prorogare)
13. [Șăineanu, ed. VI] prorogà v. Jur. a amâna.
14. [Scriban] *proróg, a -á v. tr. (lat. prórogo, -áre. – Se conjugă ca ab-rog). Prelungesc în timp (o sesiune, un examin, un congediŭ).
15. [Scriban] *prorogațiúne f. lat. prorogátio, -ónis. V. rugăcĭune). Acțiunea de a proroga. – Și -áție, dar ob. -áre.
16. [DOOM 3] prorogare s. f., g.-d. art. prorogării; pl. prorogări
17. [DOOM 2] prorogare s. f., g.-d. art. prorogării; pl. prorogări
18. [DOOM 3] proroga (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. prorog, 2 sg. prorogi, 3 prorogă; conj. prez. 1 sg. să prorog, 3 să proroge
19. [DOOM 2] proroga (a ~) vb., ind. prez. 3 prorogă; conj. prez. 3 să proroge
20. [MDO] proroga (ind. prez. 3 sg. și pl. prorogă)
21. [IVO-III] prorog, -roagă 3.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL