1. [MDA2] propăgăciune sf [At: STAMATI, D. 222 / Pl: ~ni / E: lat propagatio, -onis] (Îvr) 1-2 Propagare (2, 5).
2. [DAR] propăgăciune s.f. (înv.) 1. transmitere sau extindere a unei boli, a unei infecții; propagare. 2. recomandare cu insistență a unor principii, teorii, metode etc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL