1. [MDA2] propus sn [At: HELIADE, O. II, 417 / Pl: ~uri / E: propune1] 1 (Îvr) Expunere (1). 2 (Îrg) Intenție.
2. [DEX '09] PROPUNE, propun, vb. III. 1. Tranz. A supune o părere, o soluție, un proiect etc. discuției și aprobării cuiva. ♦ A da o sugestie, un sfat, a recomanda; a îndemna la ceva. 2. Tranz. A recomanda, a indica pe cineva pentru un post, într-un grad, într-o misiune etc. 3. Tranz. și refl. A-și manifesta intenția să înfăptuiască ceva; a (se) hotărî. [Prez. ind. și: (pop.) propui] – Din lat. proponere, fr. proposer (după pune).
3. [MDA2] propune2 vt [At: DLR / Pzi: propun / E: pro-2 + pune] (Reg) A pune din nou.
4. [MDA2] propune1 [At: ȘINCAI, HR. III, 286/29 / Pzi: propun, (rar) propui; Grz: (înv) propuind / E: lat proponere, fr proposer cf pune] 1 vt(a) (C. i. idei, păreri, soluții etc.) A supune discuției, aprobării sau hotărârii Si: (înv) a propozui. 2 vt (Mat) A oferi spre a introduce într-un calcul, într-o demonstrație. 3 vt (Urmat de determinări la conjunctiv sau infinitiv) A da un sfat, o sugestie Si: a recomanda. 4 vt (înv) A prezenta. 5-6 vtr (C. i. oameni) A recomanda pentru numirea într-un post, într-o funcție, într-o misiune etc. 7-8 vtr A pune la dispoziție. 9-10 vtr A intenționa. 11 vt (Înv; c. i. materii, discipline) A preda. 12 vt (Înv) A pretexta.
5. [DEX '98] PROPUNE, propun, vb. III. 1. Tranz. A supune o părere, o soluție, un proiect etc. discuției și aprobării cuiva. ♦ A da o sugestie, un sfat, a recomanda; a îndemna la ceva. 2. Tranz. A recomanda, a indica pe cineva pentru un post, într-un grad, într-o misiune etc. 3. Tranz. și refl. A-și manifesta intenția să înfăptuiască ceva; a (se) hotărî. 4. Refl. pas. (Înv.) A preda o materie într-o instituție de învățământ. [Prez. ind. și: (pop.) propui] – Din lat. proponere, fr. proposer (după pune).
6. [DLRLC] PROPUNE, propun, vb. III. Tranz. 1. A face o propunere; a da o idee, o sugestie. Aristide propuse să meargă repede Dumitru cu careta. REBREANU, R. II 129. Mărgărita propuse o plimbare pe cîmp cu sania. ALECSANDRI, O. P. 101. ◊ Absol. Eu... cel mult pot să propun, decizia e în alte mîini. REBREANU, P. S. 115. 2. (Complementul indică o persoană) A recomanda pentru o misiune, o demnitate, un post. Cînd se discută pe cine să-l propună președinte... biroul îl propuse pe Anculia. DUMITRIU, N. 168. 3. A îndemna pe altul să înfăptuiască ceva. Mi-a propus deci să-i finanțez operația. C. PETRESCU, A. 359. Doamna Clara, unchiule, i-a dat lui Pala Sarcina să făptuiască ce-ntîi mie mi-a propus... Să răzbească pîn’ la tine. Să te-njunghie. DAVILA, V. V. 148. ♦ Refl. (Construit cu dativul pronumelui personal) A-și pune de gînd să înfăptuiască ceva, a lua o hotărîre, a se hotărî. Îmi propusesem chiar să scriu o piesă de teatru din lumea dumneavoastră. BARANGA, I. 156. Adevăratul călător e acela care, cînd se pornește la un drum, își propune să meargă unde l-a duce fantazia lui. ALECSANDRI, O. P. 177.- Prez. ind. și: (rar) propui (GHICA, A. 6).
7. [DN] PROPUNE vb. III. tr. 1. A supune, a pune ceva în deliberare. 2. A recomanda (pe cineva) pentru o funcție, o misiune etc. ♦ A oferi, a da o sugestie etc.; a îndemna la ceva. 3. tr., refl. A (se) hotărî (să facă ceva), a-și fixa un țel. [P.i. propun, conj. -pună. / După lat. proponere, fr. proposer].
8. [MDN '00] PROPUNE vb. I. tr. 1. a supune discuției, aprobării, hotărârii. 2. a recomanda (pe cineva) pentru o funcție, o misiune. ◊ a oferi, a da o sugestie etc. II. tr., refl. a (se) hotărî (să facă ceva), a(-și) fixa un țel. (< lat. proponere, după fr. proposer)
9. [Șăineanu, ed. VI] propune v. 1. a pune ceva înainte spre a fi cercetat, discutat: a propune o chestiune; 2. a oferi, a prezenta: a propune pacea; 3. a lua o hotărîre: omul propune și D-zeu dispune; 4. a avea de gând: își propune a veni; 5. a se oferi: s’a propus pentru acest post.
10. [Scriban] *propún, -pús, a -púne v. tr. (lat. propónere. V. pun). Pun ceva (o chestiune) înainte p. examinare: a propune o părere, o chestiune. Ofer p. admitere: a propune pace, un candidat. Îmĭ pun în gînd, mă decid: mĭ-am propus să plec; omu propune, și Dumnezeŭ dispune. V. refl. Mă ofer: mă propun eŭ singur pentru această sarcină.
11. [DOOM 3] propune (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propun, 2 sg. propui, 3 sg. propune, perf. s. 1 sg. propusei, 1 pl. propuserăm, m.m.c.p. 1 pl. propuseserăm; conj. prez. 1 sg. să propun, 3 să propună; ger. propunând; part. propus
12. [DOOM 2] propune (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propun, 2 sg. propui, 1 pl. propunem; conj. prez. 3 să propună; ger. propunând; part. propus
13. [MDO] propune (ind. prez. 1 sg. propun, conj. propună)
14. [DE] L’HOMME PROPOSE, DIEU DISPOSE (fr.) omul propune, Dumnezeu dispune – Finalizarea unor acțiuni ale omului nu depinde, totdeauna, de voința sau dorința lui.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL