1. [MDA2] propagație sf [At: ÎNVĂȚĂTURĂ, 105/7 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: lat propagatio, -onis, fr propagation] (Înv) 1-4 Propagare (1-3, 5).
2. [DN] PROPAGAȚIE s.f. (Rar) Propagare. [Gen. -iei. / < fr. propagation, lat. propagatio].
3. [MDN '00] PROPAGAȚIE s. f. propagare. (< fr. propagation, lat. propagatio)
4. [MDA2] propagațiune sf vz propagație
5. [Șăineanu, ed. VI] propagați(un)e f. 1. înmulțire: propagațiunea neamului omenesc; 2. fig. extensiune, progres; 3. fig. modul cum se răspândește lumina, sunetul, căldura, electricitatea.
6. [Scriban] *propagațiúne f. (lat. propagátio, -ónis). Acțiunea de a saŭ de a se propaga. Fiz. Transmiterea luminiĭ și sunetuluĭ. – Și -áție, dar maĭ des -áre.
7. [DAR] propagație, propagații, s.f. (înv.) 1. transmitere sau extindere a unei boli, a unei infecții, a unei acțiuni etc. 2. înmulțire prin reproducere; reproducere, reproducție. 3. recomandare cu insistență a unor principii, teorii, metode; răspândire, popularizare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL