1. [DEX '09] PROPAGANDIST, -Ă, propagandiști, -ste, s. m. și f. 1. Persoană care face propagandă; propagator. 2. Activist al Partidului Comunist Român care conducea un cerc de învățământ politic. – Din fr. propagandiste, (2) din rus. propagandist.
2. [MDA2] propagandist, ~ă smf [At: NEGULICI / Pl: ~iști, ~e / E: fr propagandiste, rs пропагандист] 1 Persoană care face propagandă (1) Si: (nob) propagant. 2 (Iuz) Activist de partid care conduce un cerc de studii al învățământului de partid.
3. [DEX '98] PROPAGANDIST, -Ă, propagandiști, -ste, s. m. și f. 1. Persoană care face propagandă; propagator. 2. (Ieșit din uz) Activist de partid care conducea un cerc de învățământ politic. – Din fr. propagandiste, (2) din rus. propagandist.
4. [DLRLC] PROPAGANDIST, -Ă, propagandiști, -ste, s. m. și f. 1. Persoană care se ocupă cu propaganda. Tăcuți și gravi citesc cărți religioase, pe care le împart pe bord la fiecare cursă propagandistele pentru răspindirea Bibliei. BART, S. M. 34. Trebuie să deosebim pe propagandistul literaturii de autorul de literatură. IBRĂILEANU, SP. CR. 53. Eteriștii... deșteptase bănuielile turcilor și-i făcuse să ia măsuri crude în contra propagandiștilor. GHICA, S. 99. 2. Activist de partid care conduce un cerc de studiu în învățămîntul de partid.
5. [DN] PROPAGANDIST, -Ă s.m. și f. 1. Persoană care face propagandă. 2. (Ieșit din uz) Activist de partid care conduce un cerc de studiu în cadrul învățămîntului de partid. [Cf. fr. propagandiste, rus. propagandist].
6. [MDN '00] PROPAGANDIST, -Ă s. m. f. 1. cel care face propagandă. 2. activist care conducea un cerc de studiu în cadrul învățământului de partid. (< fr. propagandiste, /2/ rus. propagandist)
7. [Șăineanu, ed. VI] propagandist m. cel ce face propagandă.
8. [Scriban] *propagandíst, -ă s. (d. propagandă; fr. -diste). Care face propagandă. Adj. Un preut propagandist.
9. [DOOM 3] propagandist (înv.) s. m., pl. propagandiști
10. [DOOM 2] propagandist (înv.) s. m., pl. propagandiști
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL