Acasã » Definitii » Definiție și ce înseamnă pronunțiatură

Definiție și ce înseamnă pronunțiatură

1. [MDA2] pronunțiatură sf [At: ROSETTI – CAZACU, I. L. R. I, 366 / P: ~ți-a~ / Pl: ~ri / E: pronunția + -tură] (Îvr) Pronunțare (3).

2. [DAR] pronunțiatură, pronunțiaturi, s.f. (înv.) pronunțare.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] țucălar sm [At: CIAUȘANU, R. SCUT. 89 / Pl: ~i / E: țucal […]

1. [DEX '09] ȚUCĂRĂ adj. (în sintagma) Fasole țucără = soi de fasole cu păstăile […]

1. [MDA2] țudulă sf vz țidulă 2. [Scriban] țudúlă, V. cedulă. 3. [DEX '09] ȚIDULĂ, […]

1. [MDA2] țufircă sf [At: ALR II, 6 420/386 / Pl: ~rce / E: ns […]

1. [MDA2] țuglui sn vz țugui1 2. [DEX '09] ȚUGUI, țuguie, s. n. Vârf de […]

1. [DEX '09] ȚUGUIERE s. f. Faptul de a (se) țuguia. – V. țuguia. 2. […]

1. [DEX '09] ȚUGUIAT, -Ă, țuguiați, -te, adj. Ascuțit, prelungit în formă de țugui. – […]

1. [DEX '09] ȚUGUITURĂ, țuguituri, s. f. (Rar) Țugui. [Pr.: -gu-i-] – Țuguia + suf. […]