1. [MDA2] pronominalizare sf [At: DN3 / Pl: ~zări / E: pronominaliza] (Lin) Trecere a diverselor părți de vorbire în categoria pronumelui.
2. [DN] PRONOMINALIZARE s.f. (Lingv.) Trecere a diverselor părți de vorbire în categoria pronumelor. [< pronominaliza].
3. [MDA2] pronominaliza vtr [At: DN3 / Pzi: ~zez / E: fr pronominaliser] (Lin) 1 vt A transforma în pronume. 2 vr A deveni pronume. 3 vr A primi funcție pronominală.
4. [DN] PRONOMINALIZA vb. I. tr., refl. (Lingv.) A transforma în, a deveni pronume; a căpăta funcție pronominală. [Cf. fr. pronominaliser].
5. [MDN '00] PRONOMINALIZA vb. tr. a transforma diverse părți de vorbire în pronume. (< fr. pronominaliser)
6. [DTL] PRONOMINALIZARE s. f. (< pronominaliza < pronominal + suf. -iza): trecere – prin conversiune – a unor părți de vorbire la clasa lexico-gramaticală a pronumelor. Astfel, prepoziția de se transformă, într-un anumit context, în pronume relativ cu sensul de „care” (în limba populară): „Omul de-a venit aseară era trimis de cineva” („Omul care a venit aseară...”).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL