1. [DEX '09] PRONIE s. f. (Înv. și pop.) Dumnezeire; Dumnezeu; Providență. – Din ngr. prónia.
2. [MDA2] pronie sf [At: CANTEMIR, HR. 1 / V: (îvr) ~nă, ~oon~[1] / Pl: ? / E: ngr πρόνοια] 1 (Flz) Înțelepciune supremă cu care divinitatea conduce lumea Si: (grî) promitie, (îvr) promișlenie. 2 Divinitatea însăși Si: providență. 3 (Pex) Grijă ca atribut al divinității. 4 (Pex) Milă ca atribut al divinității. 5 (Înv) Prevedere.
3. [DLRLC] PRONIE s. f. Dumnezeire, dumnezeu. V. providență. Radu să mă-nșele... o! dumnezeule!... simt că el are să-mi pricinuiască moartea. – Ba ferească pronia! ALECSANDRI, T. 1276. – Pronunțat: -ni-e.
4. [Șăineanu, ed. VI] pronie f. pop. providență: s’a îndurat pronia CAR. [Gr. mod.].
5. [Scriban] prónie f. (ngr. prónia, vgr. prónoia, d. pró, înainte, și noéo, cuget. V. dihonie, metanie). Rar azĭ. Providență: pronia luĭ Dumnezeŭ.
6. [MDA2] pronă sf vz pronie
7. [MDA2] proonie sf vz pronie
8. [DOOM 3] pronie (înv., pop.) (desp. -ni-e) s. f., art. pronia (desp. -ni-a), g.-d. pronii, art. proniei
9. [DOOM 2] pronie (înv., pop.) (-ni-e) s. f., art. pronia (-ni-a), g.-d. pronii, art. proniei
10. [DER] pronie (-ii), s. f. – Providență. Ngr. πρόνοια (Gáldi 239).
11. [D.Religios] pronie, pronii s. f. 1. (În concepțiile teologice) Purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru toate nevoile oamenilor și în toate situațiile și împrejurările din viața lor; (înv.) promitie. 2. Divinitate supremă, dumnezeire, Dumnezeu; providență; p. ext. grijă, milă, îndurare etc., considerate ca atribute ale divinității. 3. (Înv.) Prevedere. [Var.: pronă s. f.] – Din gr. pronia.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL