1. [DEX '09] PRONAȚIE, pronații, s. f. 1. Mișcare de rotație pe care mâna și antebrațul le execută din afară către interior. 2. (Med.) Poziție aplecată. – Din fr. pronation.
2. [MDA2] pronație sf [At: KRETZULESCU, A. 58/23 / Pl: ~ii / E: fr pronation] 1 (Îoc supinație) Mișcare de rotație pe care antebrațul o execută din afară către corp, în jurul axei sale longitudinale. 2 (Înv) Poziție a antebrațului în care jumătatea inferioară a radiusului se află înaintea cubitusului.
3. [DN] PRONAȚIE s.f. 1. Mișcare de rotație a antebrațului și a mîinii, astfel încît degetul mare se apropie de corp. 2. Poziție aplecată. [Gen. -iei. / < fr. pronation, cf. lat. pronatio < pronare – a se închina la zeii pămîntului].
4. [MDN '00] PRONAȚIE s. f. 1. mișcare de răsucire a mâinii spre interior (cu podul palmei în jos). 2. poziție aplecată. (< fr. pronation, lat. pronatio)
5. [DOOM 3] pronație (desp. -ți-e) s. f., art. pronația (desp. -ți-a), g.-d. art. pronației; pl. pronații, art. pronațiile (desp. -ți-i-)
6. [DOOM 2] pronație (-ți-e) s. f., art. pronația (-ți-a), g.-d. art. pronației; pl. pronații, art. pronațiile (-ți-i-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL