1. [DEX '09] PRONAOS, pronaosuri, s. n. 1. Parte a bisericilor creștine (situată la intrare) care precedă naosul. 2. Încăpere a unui templu grec, situată în fața sanctuarului și servind drept vestibul. – Din ngr. prónaos.
2. [MDA2] pronaos sn [At: IORGA, ap. TDRG / A și: (rar) pronaos / Pl: ~uri / E: ngr πρόναος] 1 Parte de la intrare a bisericilor creștine, care precedă naosul. 2 Încăpere a unui templu grec, situată în fața sanctuarului și servind drept vestibul. 3 (Nob) Prolog3 (3).
3. [DLRLC] PRONAOS, pronaosuri, s. n. 1. Partea dinspre ușă a unei biserici; tindă. Ploaia izbea în naos abundentă, și numai în pronaos și în altar puteai găsi într-adevăr un colț adăpostit. GALACTION, O. I 80. ♦ Încăpere a unui templu grec, care servea ca vestibul și era așezată în fața sanctuarului. 2. (Neobișnuit) Prolog. Moartea lui Dante Alighieri. Tragedie. Un pronaos, trei acte și un epilog. MACEDONSKI, O. II 275. În timpul pronaosului lumina din teatru va fi stinsă. id. ib. 276.
4. [DN] PRONAOS s.n. Partea anterioară a unui templu vechi, a unei biserici. [< fr. pronaos, cf. gr. pro – înainte, naos – templu].
5. [Șăineanu, ed. VI] pronaos n. tinda bisericii rezervată femeilor. [Gr. mod.].
6. [Scriban] *prónaos și (în declinare) -ós n., pl. urĭ (ngr. prónaos și -on, vgr. -on, d. naós, templu). Rar. Pridvor.
7. [DOOM 3] pronaos s. n., pl. pronaosuri
8. [DOOM 2] pronaos s. n., pl. pronaosuri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL