1. [DEX '09] PROMULGARE, promulgări, s. f. Acțiunea de a promulga și rezultatul ei; act prin care șeful unui stat dispune publicarea și intrarea în vigoare a unui proiect de lege votat de organul legislativ. – V. promulga.
2. [MDA2] promulgare sf [At: RUSSO, S. 155 / V: (înv) ~mulgere / Pl: ~gări / E: promulga] (Jur) Intrare în vigoare a unei legi Si: (asr) promulgație.
3. [DEX '98] PROMULGARE, promulgări, s. f. Acțiunea de a promulga și rezultatul ei. – V. promulga.
4. [DLRLC] PROMULGARE, promulgări, s. f. Acțiunea de a promulga; publicare oficială a unei noi legi.
5. [DN] PROMULGARE s.f. Acțiunea de a promulga și rezultatul ei; promulgație. [< promulga].
6. [DEX '09] PROMULGA, promulg, vb. I. Tranz. A da caracter executoriu unei legi, atestându-i oficial existența. – Din fr. promulguer, lat. promulgare.
7. [MDA2] promulga vt [At: CR (1848) 133/11 / Pzi: promulg / E: fr promulguer, lat promulgare] (Jur) 1 (C. i. proiecte de legi, decrete, hotărâri etc. ale unor state) A da caracter executoriu după votarea în parlament, atestând oficial existența prin publicare. 2 (Pex; c. i. proiecte de legi, decrete, hotărâri etc. ale unor state) A face să intre în vigoare.
8. [MDA2] promulgere sf vz promulgare
9. [DLRLC] PROMULGA, promulg, vb. I. Tranz. A publica (o lege, o convenție etc.) în organul oficial al statului cu formele cerute. Pravilniceasca condică a domnului Alexandru Ioan Ipsilant-voievod, cea dintîi schiță de condică civilă promulgată oficial în principatul Romîniei. ODOBESCU, S. I 272. ◊ Refl. pas. Legea noastră rurală s-a promulgat la 14 august 1864. I. IONESCU, M. 154.
10. [DN] PROMULGA vb. I. tr. A publica în organul oficial al statului, cu formele legale cerute, o lege, un decret etc., care intră în vigoare din acel moment. [P.i. promulg. / < lat. promulgare, cf. fr. promulguer].
11. [MDN '00] PROMULGA vb. tr. a da caracter executoriu prin publicarea în organul oficial al statului a unui proiect de lege adoptat de forul legislativ. (< fr. promulguer, lat. promulgare)
12. [Șăineanu, ed. VI] promulgà v. a publica o lege cu formele cerute.
13. [Scriban] *promúlg, a -á v. tr. (lat. promulgare, var. din provulgare, a publica, a da în public, d. vulgus, vulg, popor). Public oficial o lege noŭă.
14. [Scriban] *promulgațiúne f. (lat. promulgatio, -ónis). Acțiunea de a promulga. – Și -áție, dar ob. -áre.
15. [DOOM 3] promulgare s. f., g.-d. art. promulgării; pl. promulgări
16. [DOOM 2] promulgare s. f., g.-d. art. promulgării; pl. promulgări
17. [DOOM 3] promulga (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. promulg, 2 sg. promulgi, 3 promulgă; conj. prez. 1 sg. să promulg, 3 să promulge
18. [DOOM 2] promulga (a ~) vb., ind. prez. 3 promulgă
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL