1. [DEX '09] PROMONTORIU, promontorii, s. n. Fâșie de pământ înaltă și stâncoasă care înaintează în mare sau în ocean. – Din lat. promontorium, fr. promontoire.
2. [MDA2] promontoriu sn [At: AR (1829), 1711/29 / V: (înv) ~tor, promontorie sf, ~muntoriu[1], ~muntorium / Pl: ~ii / E: lat promontorium[2], it promontorio, fr promontoire] 1 (Înv) Munte. 2 (Pex) Vârf de munte. 3 Fâșie de pământ înaltă și stâncoasă care înaintează în mare Si: (îvr) promunte.
3. [DEX '98] PROMONTORIU, promontorii, s. n. Fâșie de pământ înaltă și stâncoasă care înaintează în mare. – Din lat. promontorium, fr. promontoire.
4. [DLRLC] PROMONTORIU, promontorii, s. n. Fîșie de pămînt înaltă și stîncoasă, care înaintează în mare. V. cap. Spre stînga faleza se înălța ca un parapet înalt de argilă... alcătuind spre capătul celălalt un promontoriu înfipt în mare. CAMIL PETRESCU, N. 92.
5. [DN] PROMONTORIU s.n. 1. Fîșie de pămînt înaltă și abruptă care înaintează în mare; cap. 2. (Anat.) Proeminență osoasă. ♦ Proeminență formată de unghiul dintre ultima vertebră lombară și sacru. [Pron. -riu. / < lat. promontorium, cf. it. promontorio, fr. promontoire].
6. [MDN '00] PROMONTORIU s. n. 1. fâșie de uscat înaltă și abruptă care înaintează în mare; cap1 (1). 2. proeminență osoasă. ◊ proeminență formată de unghiul dintre ultima vertebră lombară și osul sacru. (< lat. promontorium, fr. promontoire)
7. [Șăineanu, ed. VI] promontoriu n. limbă de pământ ridicată ce înaintează în mare.
8. [Scriban] *promontóriŭ n. (fr. promontoire, d. lat. promunturium, scris și promontorium, prelungire de munte). Geogr. Cap înalt (ca Gibraltaru).
9. [MDA2] promontor sn vz promontoriu
10. [MDA2] promontorie sf vz promontoriu
11. [MDA2] promuntoriu sn vz promontoriu
12. [MDA2] promuntorium sn vz promontoriu
13. [DOOM 3] promontoriu [riu pron. rĭu] s. n., art. promontoriul; pl. promontorii, art. promontoriile (desp. -ri-i-)
14. [DOOM 2] promontoriu [riu pron. rĭu] s. n., art. promontoriul; pl. promontorii, art. promontoriile (-ri-i-)
15. [MDO] promontoriu
16. [IVO-III] promontoriu, -torii.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL