1. [DEX '09] PROMETEIC, -Ă, prometeici, -ce, adj. 1. Care aparține lui Prometeu sau care se referă la mitul acestuia; prometeian. ♦ Fig. Uman, generos. 2. Fig. Măreț, grandios. [Pr.: -te-ic] – Prometeu (n. pr.) + suf. -ic.
2. [MDA2] prometeic, ~ă a [At: V. ROM. noiembrie 1962, 94 / P: ~te-ic / Pl: ~ici, ~ice / E: Prometeu + -ic] 1 Care aparține lui Prometeu. 2-3 Privitor (la Prometeu sau) la mitul acestuia Si: (rar) prometeian (1-2).
3. [DN] PROMETEIC, -Ă adj. 1. Referitor la mitul lui Prometeu. 2. Care exprimă o sfidare, chiar sortită eșecului, împotriva unei autorități. [Pron. -te-ic. / cf. it. prometeico < Prometeu – personaj mitologic care a furat focul zeilor și l-a dăruit oamenilor].
4. [MDN '00] PROMETEIC, -Ă adj. 1. referitor la (mitul lui) Prometeu; prometeian. 2. (fig.) care exprimă o revoltă, sortită eșecului, împotriva unei autorități; care crede în oameni, dornic de a acționa pentru ei; uman, generos. (< germ. prometheisch)
5. [DOOM 3] prometeic (desp. -te-ic) adj. m., pl. prometeici; f. prometeică, pl. prometeice
6. [DOOM 2] prometeic (-te-ic) adj. m., pl. prometeici; f. prometeică, pl. prometeice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL