Definiție și ce înseamnă prolegomenon

1. [DEX '09] PROLEGOMENE s. n. pl. (Livr.) Parte introductivă care precedă expunerea propriu-zisă într-o operă științifică. ♦ Ansamblu de noțiuni preliminare aparținând unui domeniu științific. – Din fr. prolégomènes.

2. [MDA2] prolegomene sfp [At: CANTEMIR, HR. 57 / V: (înv) prolegomen sn, ~na[1], ~menă / E: ngr προλεγόμενα, fr prolégomènes] 1 Parte introductivă, explicativă, care precedă expunerea propriu-zisă, într-o operă științifică. 2 Ansamblu de noțiuni preliminare aparținând unui domeniu științific.

3. [DLRLC] PROLEGOMENE s. n. pl. (Livresc) Studiu introductiv dezvoltat la o operă literară sau științifică; precuvîntare.

4. [DN] PROLEGOMENE s.n.pl. (Liv.) 1. Introducere succintă în problematica unei științe. 2. Parte introductivă a unei lucrări științifice care precedă expunerea propriu-zisă. [Cf. fr. prolégomènes, gr. prolegomena – lucruri spuse înainte].

5. [MDN '00] PROLEGOMENE s. n. pl. introducere succintă în problematica unei științe sau discipline. ◊ parte introductivă a unei lucrări științifice, care precedă expunerea propriu-zisă. (< fr. prolégomènes, gr. prolegomena)

6. [Șăineanu, ed. VI] prolegomene f. pl. întroducere foarte desvoltată: prolegomene la Homer.

7. [Scriban] *prolegómene n. pl. (vgr. pro-legómena, lucrurĭ spuse în ainte). Rar. Cuvinte preliminare puse la începutu uneĭ cărțĭ, introducere. V. prefață, predoslovie.

8. [MDA2] prelegomenă sf vz prolegomene

9. [MDA2] prolegomen sn vz prolegomene

10. [MDA2] prolegomena sf vz prolegomene

11. [DOOM 3] !prolegomene (livr.) s. f. pl.

12. [DOOM 2] prolegomene (livr.) s. n. pl.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] țucălar sm [At: CIAUȘANU, R. SCUT. 89 / Pl: ~i / E: țucal […]
1. [DEX '09] ȚUCĂRĂ adj. (în sintagma) Fasole țucără = soi de fasole cu păstăile […]
1. [MDA2] țudulă sf vz țidulă 2. [Scriban] țudúlă, V. cedulă. 3. [DEX '09] ȚIDULĂ, […]
1. [MDA2] țufircă sf [At: ALR II, 6 420/386 / Pl: ~rce / E: ns […]
1. [MDA2] țuglui sn vz țugui1 2. [DEX '09] ȚUGUI, țuguie, s. n. Vârf de […]
1. [DEX '09] ȚUGUIERE s. f. Faptul de a (se) țuguia. – V. țuguia. 2. […]
1. [DEX '09] ȚUGUIAT, -Ă, țuguiați, -te, adj. Ascuțit, prelungit în formă de țugui. – […]
1. [DEX '09] ȚUGUITURĂ, țuguituri, s. f. (Rar) Țugui. [Pr.: -gu-i-] – Țuguia + suf. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro