1. [MDA2] prois s [At: SCRIBAN, D. / Pl: nct / E: ns cf proeresis] (Reg) 1 (Îla) De ~ sau de bun ~, din ~ (cuiva) Din proprie inițiativă. 2 (Îal) De bunăvoie.
2. [DLRLC] PROIS s. m. sg. (Numai în loc. adj.) De prois (sau loc. prep. din proisul, de bun proisul meu) = de bunăvoie (sau de bunăvoia mea, din capul meu). Apoi dă – vreau să i-l dau de bun proisul meu cutare lucru. I. CR. V 376.
3. [DLRM] PROIS s. m. (Înv. și reg., în expr.) De prois (sau din proisul, de bun proisul meu) = de bunăvoie, din proprie inițiativă.
4. [Scriban] proéres(is) n., pl. urĭ (ngr. proéresis, vgr. pro-airesis. V. eres). Sec. 18-19. Voĭe, bună-voință. – Și azĭ fam. (Mold.) proés: de bun proesu meŭ (de bună voĭa mea). Și proís (Șez. 30, 168). V. măgan.
5. [Scriban] proís, V. proeresis.
6. [DAR] prois s.n. (reg.; în loc. adv.) de prois = din proprie inițiativă, de bunăvoie, neconstrâns de nimeni.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL