1. [DEX '09] PROFEȚIE, profeții, s. f. Ceea ce profețește cineva; prorocire, prevestire, prezicere. – Din fr. prophétie.
2. [MDA2] profeție sf [At: CANTEMIR, IST. 275 / V: (înv) ~fiție / Pl: ~ii / E: fr prophétie] Ceea ce profețește cineva Si: prorocire, prevestire, prezicere.
3. [DLRLC] PROFEȚIE, profeții, s. f. Prorocire, prezicere. Cu cel din urmă glonț ce mai avea, tîlharul împlini profeția sihastrului. GALACTION, O. I 259. Ce zici de visul meu?... Nu este el oare o profeție? NEGRUZZI, S. I 295. ◊ (Poetic) Iată însă și rogozul că-mprumută-o voce clară și-nstrunează profeția unei magici bunătăți. MACEDONSKI, O. I 155.
4. [DN] PROFEȚIE s.f. (Mai ales în concepțiile religioase) Prorocire, prezicere. [Cf. fr. prophétie, lat. prophetia].
5. [MDN '00] PROFEȚIE s. f. (în concepțiile religioase) ceea ce profetizează cineva; prorocire, prezicere. (< fr. prophétie)
6. [Șăineanu, ed. VI] profeție f. 1. prezicerea celor viitoare prin inspirațiune divină: profețiile lui Ezechiel; 2. prezicere în genere.
7. [Scriban] *profețíe f. (vgr. propheteia; lat. prophetia; fr. prophétie, it. profezia). Prorocire, prezicere, acțiunea de a spune din ainte ceĭa ce se va întîmpla: profețiile luĭ Isaia, ale luĭ Nostradamus.
8. [MDA2] profiție sf vz profeție
9. [DOOM 3] profeție s. f., art. profeția, g.-d. art. profeției; pl. profeții, art. profețiile (desp. -ți-i-)
10. [DOOM 2] profeție s. f., art. profeția, g.-d. art. profeției; pl. profeții, art. profețiile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL