Definiție și ce înseamnă profesor

1. [DEX '09] PROFESOR, -OARĂ, profesori, -oare, s. m. și f. Persoană calificată care predă o materie de învățământ (în școală). ◊ Profesor universitar = funcție didactică în învățământul superior. ♦ (Impr.) Învățător. ♦ P. gener. Persoană care îndrumă, educă, învață pe cineva. [Acc. și: profesor] – Din fr. professeur, germ. Professor.

2. [MDA2] profesor, ~oară [At: CALENDARIU (1794), 27/6 / V: (reg) pofresor, prafisor, prăfesur, prefesor, prefețor, ~fecsăr[1], profes, ~săr, ~fisăr[2], ~fisor, ~fisur / A și: profesor / Pl: ~i, ~oare / E: lat professor, fr professeur, ger Professor] 1 smf Persoană cu o pregătire specială într-un anumit domeniu de activitate care predă o materie în învățământul gimnazial sau liceal ori într-o instituție de învățământ superior, sau pregătește pe cineva în afara școlii într-un domeniu al cunoașterii. 2 smf (Imp) Învățător. 3 sf (Mol; Olt) Profesoreasă (2).

3. [DEX '98] PROFESOR, -OARĂ, profesori, -oare, s. m. și f. Persoană cu o pregătire specială într-un anumit domeniu de activitate și care predă o materie de învățământ (în școală). ♦ (Impr.) Învățător. ♦ P. gener. Persoană care îndrumă, educă, învață pe cineva. [Acc. și: profesor] – Din fr. professeur, germ. Professor.

4. [DLRLC] PROFESOR, -OARĂ, profesori, -oare, s. m. și f. Persoană care, absolvind o facultate sau un institut de învățămînt superior, a căpătat o pregătire specială într-un anumit domeniu de activitate științifică și predă o materie de învățămînt. Mai așteaptă și cîțiva profesori de liceu cu pălării tari și bastoane. SAHIA, N. 48. Era profesoară de științe naturale. I. BOTEZ, ȘC. 113. Dan era profesor de filozofie și de limba romînă. VLAHUȚĂ, O. AL. II 10. ♦ (Impropriu, popular) învățător. Iau nepotul cu mine și am să-l duc la Broșteni cu Dumitru al meu, la profesorul Nicolai Nanu de la școala lui Baloș și-ți vedea voi ce-a scoate el din băiet. CREANGĂ, A. 18. – Accentuat și: profesor.

5. [DN] PROFESOR, -OARĂ s.m. și f. Persoană cu o pregătire specială care predă o materie de specialitate la o școală sau în învățămîntul universitar. [Acc. și profesor. / < fr. professeur, it. professore].

6. [MDN '00] PROFESOR/PROFESOR, -OARĂ s. m. f. persoană cu o pregătire specială care predă un obiect de învățământ într-un domeniu al științei, al artei etc. ♦ ~ universitar = cel mai înalt grad didactic în învățământul superior, titularul unei catedre. (< fr. professeur, germ. Professor)

7. [DCR2] profesor (-oară)-artist(ă) s. m. f. (înv.) Artist (plastic, de teatru etc.) care este și profesor ◊ „Cei mai tineri artiști, vegheați regizoral de unul din cei mai autentici și mai experimentați profesori-artiști, Moni Ghelerter [...] au compus minuțios universul gorkian, în linii simple și clare.” R.lit. 17 V 73 p. 20. ◊ „Profesoara-artistă. La casa de cultură a sindicatelor din Sibiu a avut loc un eveniment artistic deosebit, prilejuit de expoziția artistei O.A. S., profesoară în Satu Mare.” R.l. 10 I 78 p. 2 (din profesor + artist)

8. [DCR2] profesor (-oară)-comandant s. m. f. (înv.) Profesor care, în timpul comunismului, conducea activitatea detașamentului de pionieri ◊ „Profesorul-comandant devine un participant efectiv și afectiv la munca elevilor și pionierilor, tovarășul lor mai mare, exemplul lor.” Cont. 23 XII 66 p. 8 (din profesor + comandant)

9. [DCR2] profesor (-oară)-diriginte (-ă) s. m. f. (înv.) Profesor care îndeplinește funcția de diriginte ◊ „Faptul că în prezent profesorul-diriginte este și conducătorul detașamentului de pionieri a dus la înlăturarea paralelismului în munca educativă.” Cont. 23 XII 66 p. 9. ◊ „Cunoscând din vreme preferințele tematice ale profesorilor-diriginți și ale elevilor, specialiștii muzeului pregătesc și pun la dispoziția acestora cele necesare desfășurării orelor de dirigenție.” R.l. 20 III 71 p. 2. ◊ „Aflu apoi această împrejurare de la un profesor-diriginte [...]” Sc. 4 IV 81 p. 2 (din profesor + diriginte)

10. [DCR2] profesor (-oară)-logoped s. m. f. (înv.) Profesor care se ocupă cu problemele tulburărilor de vorbire ale copiilor ◊ „Profesoara-logoped D. V. a vizitat apoi școlile de 8 ani, a ascultat cum vorbesc copiii.” Sc. 1 III 64 p. 3 (din profesor + logoped)

11. [Șăineanu, ed. VI] profesor m. cel ce instruește literatura, știința, arta.

12. [Scriban] *profesór m. (lat. proféssor, -óris, d. profitéri, a declara [a vorbi] în public. V. confesor, faĭmă, fatal, feeric, profet). Acela care predă o știință saŭ o artă: profesor de chimie, muzică, dans. Fem. profesoară, pl. e. (Cp. cu învățătoare). – Oficial profesor se zice numaĭ celor universitarĭ și secundarĭ care predaŭ o știință. Celor care predaŭ o artă orĭ o dexteritate li se zice maeștri la școale secundare orĭ primare, și profesorĭ numaĭ la conservator și școală specială de pictură orĭ sculptură. Celor de la școala primară urbană li se zice institutorĭ, celor de la școale primare rurale învățătorĭ. Lumea le zice tuturor profesorĭ. – Și profésor (după germ. și rus.). V. belfer.

13. [MDA2] pofresor, ~oară smf vz profesor

14. [MDA2] prăfesur sm vz profesor

15. [MDA2] prăfisor[1], ~oară smf vz profesor

16. [MDA2] prefesor, ~oară smf vz profesor

17. [MDA2] prefețor, ~oară smf vz profesor

18. [MDA2] profecsor[1], ~oară smf vz profesor

19. [MDA2] profes1 sm vz profesor

20. [MDA2] profesăr[1] sm vz profesor

21. [MDA2] profisăr[1] sm vz profesor

22. [MDA2] profisor, ~oară smf vz profesor

23. [MDA2] profisur, ~oară smf vz profesor

24. [DCR2] femeie-profesor s. f. Profesoară ◊ „Pentru acostator [...] nu există nici femeie-profesor, nici femeie-doctor, nici femeie-țesător.” Sc. 14 XII 66 p. 1; v. și femeie-medic (din femeie + profesor; cf. fr. un professeur femme; PR)

25. [DCR2] profesor-oaspete s. m. (înv.) Profesor invitat pentru a ține cursuri la o universitate străină ◊ „Dan Grigorescu, profesor-oaspete la Departamentul de Literatură comparată al Universității Washington din Seattle.” Cont. 12 III 71 p. 10. ◊ „Eugenia Popescu-Județ, profesor-oaspete de la Universitatea din Pittsburg, a prezentat creația muzicală cantemirească în istoria muzicii turcești.” Sc. 29 X 73 p. 6; v. și R.lit. 27 XII 73 p. 31 (din profesor + oaspete, după germ. Gastprofessor; cf. engl. visiting-professor)

26. [DOOM 3] !profesor s. m., pl. profesori; abr. (și fam.) prof.

27. [DOOM 2] profesor/profesor s. m., pl. profesori/profesori; abr. prof.

28. [MDO] profesor, pl. profesori

29. [IVO-III] profesor, profesori.

30. [CECC] Ex professo (lat. „Ca un profesor”) – Înseamnă a vorbi în periectă și profundă cunoștință a materiei, cum ar face-o un profesor bine calificat și specialist în problema pe care o tratează. Se spune: a trata o temă ex professo, a vorbi despre un subiect ex professo. Expresia nu trebuie confundată (deși e vorba de profesor) cu ex cathedra (vezi), mai ales că amîndouă sînt de obicei întrebuințate cu o nuanță de ironie. De aceea, poate, pentru a se apăra, fostul prim-ministru al Angliei, Gladstone (1809-1898) spunea: „N-am scris niciodată nimic ex professo”.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] stereoautograf sn [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~e / E: ns […]
1. [MDA2] stereoautografie sf [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~ii / E: fr […]
1. [DEX '09] STEREOBAT, stereobate, s. n. Masiv de zidărie, de obicei reprofilat sau în […]
1. [MDA2] stereocameră sf [At: LTR2 / Pl: ~re / E: stereo2- + cameră] Cameră […]
1. [MDN '00] STEREOCARDIOGRAFIE s. f. vectocardiografie tridimensională. (< fr. stéréocardiographie) 2. [DETS] STEREO- „solid, […]
[MDN '00] STEREOCARDIOGRAMĂ s. f. imagine prin stereocardiografie. (< fr. stéréocardiogramme) Sursă: DEX online sub […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAF, stereocartografe, s. n. Aparat folosit pentru obținerea automată a planului topografic […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAFIE s. f. Procedeu de întocmire a hărților cu ajutorul stereogramelor. [Pr.: […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro