Definiție și ce înseamnă profesiune

1. [DEX '09] PROFESIE, profesii, s. f. 1. Ocupație, îndeletnicire cu caracter permanent, pe care o exercită cineva în baza unei calificări corespunzătoare; complex de cunoștințe teoretice și de deprinderi practice care definesc pregătirea cuiva; meserie. 2. (În sintagma) Profesiune de credință = declarație publică pe care o face cineva cu privire la principiile sau la convingerile sale. [Var.: profesiune s. f.] – Din fr. profession.

2. [MDA2] profesie sf vz profesiune

3. [DEX '98] PROFESIE s. f. v. profesiune.

4. [DN] PROFESIE s.f. v. profesiune.

5. [MDN '00] PROFESIE s. f. elem. profesiune.

6. [DEX '09] PROFESIUNE s. f. v. profesie.

7. [MDA2] profesiune sf [At: GOLESCU, E. 339/11 / P: ~si-u~ / V: ~fesie / Pl: ~ni / E: fr profession] 1 Activitate cu caracter permanent pe care o desfășoară cineva în baza unei calificări Si: meserie, ocupație. 2 Complex de cunoștiințe teoretice și de deprinderi practice de un anumit gen și de un anumit grad care definesc pregătirea cuiva pentru exercitarea unei ocupații. 3 (Îla) De profesie Profesionist. 4 (Îs) ~ de credință Declarație publică pe care o face cineva despre principiile sau convingerile sale.

8. [DEX '98] PROFESIUNE, profesiuni, s. f. 1. Ocupație, îndeletnicire cu caracter permanent, pe care o exercită cineva în baza unei calificări corespunzătoare; complex de cunoștințe teoretice și de deprinderi practice care definesc pregătirea cuiva; meserie. 2. (În sintagma) Profesiune de credință = declarație publică pe care o face cineva cu privire la principiile sau la convingerile sale. [Pr.: -si-u-. – Var.: profesie s. f.] – Din fr. profession.

9. [DLRLC] PROFESIUNE, profesiuni, s. f. 1. (Și în forma profesie) Ocupație cu caracter permanent, pe care o exercită cineva în baza unei calificări; meserie, îndeletnicire din care trăiește cineva. Profesia de cercetător e în primul rînd una de răbdare... de calm. BARANGA, I. 153. Femeile sînt libere să-și aleagă azi orice profesie. SAHIA, U.R.S.S. 110. În profesia mea de hirurg, am făcut și am văzut grele și dureroase operații. NEGRUZZI, S. I 295. Profesiune liberă v. liber. Expr. De profesiune... == în ceea ce privește profesiunea. Era de profesiune medic. 2. (Învechit; în expr.) Profesiune de credință = declarație publică pe care o face cineva cu privire la principiile sau convingerile sale (morale, politice etc.). Vom espune profesiunea noastră de credință și sînt convins că vom cîștiga multe voturi. ALECSANDRI, T. 1653. – Variantă: profesie s. f.

10. [DN] PROFESIUNE s.f. 1. Meserie, îndeletnicire, ocupație. 2. Profesiune de credință = declarație publică făcută de cineva asupra convingerilor pe care le are. [Var. profesie s.f. / cf. fr. profession, lat. professio].

11. [MDN '00] PROFESIUNE/PROFESIE s. f. 1. activitate cu caracter permanent desfășurată de cineva în baza unei calificări; meserie, îndeletnicire, ocupație. 2. ~ de credință = declarație publică făcută de cineva asupra principiilor sau convingerilor sale (morale, politice etc.). (< fr. profession, lat. professio)

12. [Șăineanu, ed. VI] profesi(un)e f. 1. declarațiune publică: profesiune de credință; 2. stare, ocupațiune: profesiune de librar.

13. [Scriban] *profesiúne f. (lat. professio, -ónis. V. confesiune). Declarațiune publică: a face o profesiune de credință. Ocupațiune, activitate pin care-țĭ cîștigĭ existența (vorbind de ocupațiunile maĭ înalte, ca profesoratu, medicina, avocatura, magistratura, ingineria, ofițeria): a exercita o profesiune (V. meserie). De profesiune, pin exercițiŭ: un pianist de profesiune. A face profesiune de, a te lăuda cu, a te da drept: a face profesiune de onestitate. – Și -ésie.

14. [DOOM 3] !profesie (desp. -si-e)/profesiune (desp. -si-u-) s. f., art. profesia (desp. -si-a) / profesiunea, g.-d. art. profesiei/profesiunii; pl. profesii/profesiuni, art. profesiile (desp. -si-i-) / profesiunile (dar numai: profesiune de credință)

15. [DOOM 2] !profesie (meserie) (-si-e) s. f., art. profesia (-si-a), g.-d. art. profesiei; pl. profesii, art. profesiile (-si-i-)

16. [DOOM 2] !profesiune (în ~ de credință) (-si-u-) s. f., g.-d. art. profesiunii; pl. profesiuni

17. [MDO] profesiune (i-u)

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] stereoautograf sn [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~e / E: ns […]
1. [MDA2] stereoautografie sf [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~ii / E: fr […]
1. [DEX '09] STEREOBAT, stereobate, s. n. Masiv de zidărie, de obicei reprofilat sau în […]
1. [MDA2] stereocameră sf [At: LTR2 / Pl: ~re / E: stereo2- + cameră] Cameră […]
1. [MDN '00] STEREOCARDIOGRAFIE s. f. vectocardiografie tridimensională. (< fr. stéréocardiographie) 2. [DETS] STEREO- „solid, […]
[MDN '00] STEREOCARDIOGRAMĂ s. f. imagine prin stereocardiografie. (< fr. stéréocardiogramme) Sursă: DEX online sub […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAF, stereocartografe, s. n. Aparat folosit pentru obținerea automată a planului topografic […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAFIE s. f. Procedeu de întocmire a hărților cu ajutorul stereogramelor. [Pr.: […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro