1. [DEX '09] PROFERA, proferez, vb. I. Tranz. (Livr.) A rosti, a pronunța (cu voce ridicată) blesteme, amenințări etc. [Prez. ind. și: profer] – Din fr. proférer.
2. [MDA2] profera vt [At: VALIAN, V. / V: (înv; cscj) ~feri / Pzi: ~rez, (rar) profer / E: fr proférer] (C. i. de obicei blesteme, amenințări etc.) A rosti1 cu voce ridicată Si: (grî, rar) a proferisi.
3. [MDA2] proferi v vz profera
4. [DLRLC] PROFERA, proferez, vb. I. Tranz. A rosti, a pronunța (mai ales injurii, amenințări etc.). Îi oprise vitele, proferînd înjurături răcoritoare și patriarhale. CĂLINESCU, E. 22. Mulțimea asta care cu un minut înainte proferase strigătul de «moarte!» făcu gestul de iertare. ANGHEL-IOSIF, C. L. 40. Nu mă voi plînge, nu voi profera blesteme în contra soartei și a oamenilor! CARAGIALE, O. VII 105.
5. [DN] PROFERA vb. I. tr. A spune, a rosti injurii, amenințări etc. [< fr. proférer, cf. lat. proferre – a purta înainte].
6. [MDN '00] PROFERA vb. tr. a spune, a rosti injurii, blesteme, amenințări. (< fr. proférer)
7. [Șăineanu, ed. VI] proferà v. a rosti: a profera amenințări.
8. [Scriban] *profér, a -á v. tr. (fr. proférer, d. lat. pro-ferre. V. su-fer). Pronunț, rostesc, articulez: a profera insulte.
9. [DOOM 3] profera (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. proferez, 3 proferează; conj. prez. 1 sg. să proferez, 3 să profereze
10. [DOOM 2] !profera (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 proferează
11. [MDO] profera (ind. prez. 3 sg. și pl. proferă)
12. [IVO-III] proferez.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL