1. [DEX '09] PROFANATOR, -OARE, profanatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care profanează; pângăritor. – Din fr. profaneteur, lat. profanator, -oris.
2. [MDA2] profanator, ~oare [At: PROT. – POP, N. D. / Pl: ~i, ~oare / E: profana + -tor] 1-4 smf, a (Persoană) care profanează (1-2) Si: pângăritor (1-2).
3. [DLRLC] PROFANATOR, -OARE, profanatori, -oare, s. m. și f. (Rar) Cel care profanează ceva; pîngăritor. Profanatori nemernici: spurcați cu-a voastră mînă A divului Horațiu poetică fîntînă. ALECSANDRI, T. II 227.
4. [DN] PROFANATOR, -OARE adj., s.m. și f. (Cel) care profanează; care pîngărește. [Cf. fr. profanateur, lat. profanator].
5. [MDN '00] PROFANATOR, -OARE adj., s. m. f. (cel) care profanează. (< fr. profanateur, lat. profanator)
6. [Șăineanu, ed. VI] profanator m. cel ce profanează.
7. [Scriban] *profanatór, -oáre adj. (lat. profanator). Care profanează.
8. [DOOM 3] profanator adj. m., s. m., pl. profanatori; adj. f., s. f. sg. și pl. profanatoare
9. [DOOM 2] profanator adj. m., s. m., pl. profanatori; adj. f., s. f. sg. și pl. profanatoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL