1. [DEX '09] PROFANA, profanez, vb. I. Tranz. A trata fără respectul cuvenit lucruri considerate sfinte, a pângări; p. ext. a batjocori, a necinsti, a terfeli. – Din fr. profaner, lat. profanare.
2. [MDA2] profana vt [At: HELIADE, ap. GHICA, A. 725 / V: (îvr) ~făni[1] / Pzi: ~nez, (îvr) profan / E: fr profaner] 1 A trata fără respectul cuvenit, cu dispreț, cu violență ceva considerat sfânt. 2 (Pgn) A știrbi cinstea, curățenia unei ființe, a unui lucru venerabil etc. Si: a batjocori, a pângări, a spurca.
3. [DLRLC] PROFANA, profanez, vb. I. Tranz. A trata necuviincios ceva (considerat ca) sfînt, demn de un profund respect; a pîngări; p. ext. a necinsti, a terfeli. Orice premiu de răsplată e căzut, e profanat, Cînd s-a dat acelor oameni care nu l-ar merita. BOLLIAC, O. 172. ◊ Fig. Acest rîu frumos nu-i profanat nici de fabrici, nici de guri de canaluri. SADOVEANU, E. 137.
4. [DN] PROFANA vb. I. tr. A pîngări; (p. ext.) a necinsti. [< fr. profaner, cf. lat. profanare].
5. [MDN '00] PROFANA vb. tr. a pângări; (p. ext.) a necinsti. (< fr. profaner, lat. profanare)
6. [Șăineanu, ed. VI] profanà v. 1. a nu trata cu respect cele sfinte sau a le întrebuința la scopuri profane; 2. fig. a face un uz nedemn: a profana amiciția.
7. [DEX '09] PROFAN, -Ă, profani, -e, adj. (Adesea substantivat) 1. Care este ignorant într-un domeniu oarecare; neștiutor, nepriceput, ageamiu. 2. Care nu ține de religie, care nu reprezintă sau nu exprimă un punct de vedere religios; laic. 3. Care nu respectă lucrurile considerate sacre; necredincios. – Din fr. profane, lat. profanus.
8. [MDA2] profan, ~ă [At: (a. 1811) B. V. III, 30 / Pl: ~i, ~e / E: lat profanus, -a, -um, fr profane] 1 a Care se află în afara religiei. 2 Care aparține lumii laice. 3 a (Pex) Păgân. 4 a Care este împotriva religiei stabilite, a canoanelor ei. 5 a (Pex) Care nesocotește lucrurile considerate sacre. 6-7 smf, a (Om) care este neinițiat într-un domeniu al cunoașterii, într-o problemă de viață etc.
9. [MDA2] profăni v vz profana
10. [DLRLC] PROFAN, -Ă, profani, -e, adj. 1. Care este ignorant într-un domeniu oarecare; neștiutor, nepriceput; (familiar) ageamiu. (Substantivat) E mirată, așa cum se miră profanii că filozofia se ocupă de lucruri care lor le par excesiv de simple. CAMIL PETRESCU, U. N. 479. Profane, turbarea-ți e semeață. Respectă măcar moartea în omul făr’de viață. ALECSANDRI, T. II 146. 2. Care nu ține de religie care nu reprezintă sau nu exprimă un punct de vedere religios; laic. Părinții mei m-au dat întîi la școalele profane. GALACTION, O. I 56. În disprețul legii, credința lui profană Din paraclis făcut-a capelă luterană. ALECSANDRI, T. II 164. Scriitorii noi, bisericești și profani, au introdus shimatismul (= schematismul) limbei grecești împreună cu o mulțime de ziceri, lepădînd pre cele romînești. NEGRUZZI, S. I 258.
11. [DN] PROFAN, -Ă adj., s.m. și f. 1. Neștiutor, nepriceput; (fam.) ageamiu. 2. (Persoană) care nu respectă preceptele religiei. ♦ Laic. [< fr. profane, lat. profanus].
12. [MDN '00] PROFAN, -Ă adj., s. m. f. 1. ignorant, neștiutor; (fam.) ageamiu. 2. (om) care nu ține de religie; laic. (< fr. profane, lat. profanus)
13. [Șăineanu, ed. VI] profan a. 1. ce nu ține de ale religiunii: istorie profană; 2. contrar respectului pentru cele sfinte: vorbe profane. ║ m. 1. cel ce nu face parte dintr’o asociațiune religioasă; 2. fig. care nu e inițiat în misterele vr’unei științe sau arte. ║ n. lucru profan: a amesteca profanul cu sacrul.
14. [Scriban] *profán, -ă adj. (lat. profánus, d. pro, înainte, și fanum, templu, loc sfînt). Străin de lucrurile sfinte, lumeț, laic: istoria profană. Pin ext. Care ofensează cele sfinte: vorbe profane. Fig. Străin de o știință, de o artă, ignorant, nepriceput: un profan în filologie. Subst. Persoană străină de cler, de o asociațiune saŭ de o știință: a depărta profaniĭ.
15. [Scriban] *profanéz v. tr. (lat. profanare, d. profanus, profan). Pîngăresc, spurc, întrebuințez în mod nelegiuit cele sacre: a profana potiru. Fig. A-țĭ profana talentu cu oamenĭ care nu te pricep.
16. [DOOM 3] profana (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. profanez, 3 profanează; conj. prez. 1 sg. să profanez, 3 să profaneze
17. [DOOM 2] profana (a ~) vb., ind. prez. 3 profanează
18. [DOOM 3] profan adj. m., pl. profani; f. profană, pl. profane
19. [DOOM 2] profan adj. m., pl. profani; f. profană, pl. profane
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL