1. [MDA2] proin a [At: N. COSTIN, ap. GCR I, 205/31 / V: proen / Pl: ~i / E: ngr πρώην] (Înv) 1 Care a avut o calitate pe care nu o mai are. 2 Care a avut o funcție pe care nu o mai are Si: (fam) fost. 3 Care a avut un rang pe care nu-l mai are Si: (înv) biv.
2. [DLRLC] PROIN adj. m. (învechit, în legătură cu o titulatură) Fost, ex-. Monahul Iacov I, proin mitropolit al Moldovei și Sucevei. IORGA, L. I 534. – Accentuat și: proin.
3. [DLRM] PROIN adj. m. (Înv., în legătură cu o titulatură) Fost. Proin mitropolit al Moldovei (IORGA). [Acc. și: proin] – Ngr. proin.
4. [Scriban] próin adv. fix (ngr. próin). Vechĭ. Fost, biv-: proin episcop. – Și proín.
5. [MDA2] proen a vz proin
6. [Scriban] próen, V. proin.
7. [DER] proin adv. – Altădată, mai înainte. Ngr. πρώην (Tiktin). Sec. XVIII, se folosește pentru un fost demnitar sau însărcinat. Fără circulație.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL