1. [MDA2] prodigiu sn [At: NEGULICI / Pl: ~gii / E: fr prodige, lat prodigium] (Îdt) 1 Lucru, fapt ieșit cu totul din comun. 2 Epitet pentru o persoană cu calități ieșite cu totul din comun.
2. [DN] PRODIGIU s.n. (Rar) 1. Eveniment extraordinar, cu caracter magic sau supranatural; minune, miracol. 2. Persoană extraordinară prin talentul, prin virtuțile sau viciile sale. [< lat. prodigium, fr. prodige].
3. [MDN '00] PRODIGIU s. n. 1. eveniment extraordinar, cu caracter magic sau supranatural; minune, miracol. 2. persoană extraordinară prin talentul, virtuțile sau viciile sale. (< lat. prodigium, fr. prodige)
4. [Șăineanu, ed. VI] prodigiu n. 1. minune; 2. fig. persoană extraordinară prin știință, prin meritul ei.
5. [Scriban] *prodígiŭ n. (lat. prodigium). Miracul, minune. Fig. Persoană extraordinară pin calitățile eĭ: acest muzicant e un prodigiŭ.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL