1. [DEX '09] PRODIGA, prodig, vb. I. Tranz. (Livr.) A cheltui fără măsură, a risipi; a acorda cu generozitate, a dărui din belșug. – Din fr. prodiguer.
2. [MDA2] prodiga vt [At: HELIADE, D. J. 65/16 / Pzi: prodig / E: fr prodiquer] (Asr) 1 A acorda cu generozitate. 2 A folosi din plin. 3 (C. i. averi, bunuri materiale, bani etc.; îoc economisi) A risipi. 4 (C. i. grămezi, șiruri, mulțimi etc.) A risipi.
3. [DLRLC] PRODIGA, prodig, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A întrebuința ceva în măsură neobișnuit de mare; a risipi. [Revista] «Literatorul» a prodigat elogiuri acestui poet. MACEDONSKI, O. IV 45. Comisiunea lexicografică este invitată a... nu prodiga frazele date drept exemple. ODOBESCU, S. II 342.
4. [DN] PRODIGA vb. I. tr. (Rar) A risipi. [P.i. -ghez și prodig. / < fr. prodiguer].
5. [MDN '00] PRODIGA vb. tr. a da cu generozitate; a risipi. (< fr. prodiguer)
6. [DOOM 3] prodiga (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. prodig, 2 sg. prodigi, 3 prodigă; conj. prez. 1 sg. să prodig, 3 să prodige
7. [DOOM 2] prodiga (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prodigă
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL