1. [DEX '09] PRODIGA, prodig, vb. I. Tranz. (Livr.) A cheltui fără măsură, a risipi; a acorda cu generozitate, a dărui din belșug. – Din fr. prodiguer.
2. [MDA2] prodiga vt [At: HELIADE, D. J. 65/16 / Pzi: prodig / E: fr prodiquer] (Asr) 1 A acorda cu generozitate. 2 A folosi din plin. 3 (C. i. averi, bunuri materiale, bani etc.; îoc economisi) A risipi. 4 (C. i. grămezi, șiruri, mulțimi etc.) A risipi.
3. [DLRLC] PRODIGA, prodig, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A întrebuința ceva în măsură neobișnuit de mare; a risipi. [Revista] «Literatorul» a prodigat elogiuri acestui poet. MACEDONSKI, O. IV 45. Comisiunea lexicografică este invitată a... nu prodiga frazele date drept exemple. ODOBESCU, S. II 342.
4. [DN] PRODIGA vb. I. tr. (Rar) A risipi. [P.i. -ghez și prodig. / < fr. prodiguer].
5. [MDN '00] PRODIGA vb. tr. a da cu generozitate; a risipi. (< fr. prodiguer)
6. [DEX '09] PRODIG, -Ă, prodigi, -ge, adj. (Livr.) Risipitor, cheltuitor; (excesiv de) generos. – Din fr. prodigue, lat. prodigus.
7. [MDA2] prodig, ~ă a [At: NEGULICI / Pl: ~igi, ~ige / E: fr prodique] 1 (Liv; d. oameni) Risipitor. 2 (D. bacșișuri) Excesiv de mare.
8. [DEX '98] PRODIG, -Ă, prodigi, -ge, adj. (Livr.) Risipitor, cheltuitor. – Din fr. prodigue, lat. prodigus.
9. [DLRLC] PRODIG, -Ă adj. (Franțuzism) Risipitor, cheltuitor fără socoteală. (Adverbial; fig.) Risipise prodig toate favorurile asupra unui singur individ. C. PETRESCU, O. P. 15. ♦ (Impropriu; despre un dar, un bacșiș) Neobișnuit de mare, care întrece măsura. Plăti chelnerului și zvîrli un bacșiș prodig. C. PETRESCU, O. P. I 34.
10. [DN] PRODIG, -Ă adj. (Liv.) Risipitor, cheltuitor. [< fr. prodigue, cf. lat. prodigus].
11. [MDN '00] PRODIG, -Ă adj. risipitor, cheltuitor. (< fr. prodigue, lat. prodigus)
12. [Scriban] *pródig, -ă adj. (lat. pród-igus, d. prod-ígere, a împinge înainte, a cheltui, compus al luĭ ágere. V. agit). Risipitor, cheltuitor fără socoteală: pródigiĭ pot fi pușĭ supt un consiliŭ judiciar. V. avar.
13. [DOOM 3] prodiga (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. prodig, 2 sg. prodigi, 3 prodigă; conj. prez. 1 sg. să prodig, 3 să prodige
14. [DOOM 2] prodiga (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prodigă
15. [DOOM 3] prodig (livr.) adj. m., pl. prodigi; f. prodigă, pl. prodige
16. [DOOM 2] prodig (livr.) adj. m., pl. prodigi; f. prodigă, pl. prodige
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL