1. [DEX '09] PROCOPSIRE s. f. v. pricopsire.
2. [MDA2] procopsire sf vz pricopsire
3. [DEX '09] PRICOPSI, pricopsesc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. A ajunge la o situație (materială) bună, a realiza un câștig (fără a munci); a se îmbogăți. ♦ Tranz. A face pe cineva bogat, fericit. 2. A învăța, a se instrui. [Var.: procopsi vb. IV] – Din ngr. prokópso (viit. lui prokópto).
4. [DEX '09] PRICOPSIRE s. f. (Pop.) Faptul de a se pricopsi. [Var.: procopsire s. f.] – V. pricopsi.
5. [DEX '09] PROCOPSI vb. IV v. pricopsi.
6. [MDA2] precopsi v vz pricopsi
7. [MDA2] pricopsi [At: (a. 1652) ap. TDRG / V: proc~, (înv) prec~ / Pzi: ~sesc / E: ngr πρόκοψα (aor προκόπτω)] 1 vi (Îvp) A avansa. 2 vr (Îrg) A se instrui. 3 vr (Pfm; irn) A ajunge la o situație materială bună. 4 vr (Pfm) A realiza un câștig fără a munci. 5-6 vrt (Înv; irn) A ajunge la o stare rea, deplorabilă.
8. [MDA2] pricopsire sf [At: (a. 1652) ap. MURNU, GR. 48 / V: proc~ / Pl: ~ri / E: pricopsi] 1 (Îvp) Avansare. 2 (Îrg) Instruire. 3 (Pfm) Ajungere la o situație materială bună. 4 (Pfm) Realizare a unui câștig fără muncă. 5 (Înv) Ajungere la o stare deplorabilă.
9. [MDA2] procopsi v vz pricopsi
10. [DEX '98] PRICOPSIRE s. f. (Pop.) Faptul de a se pricopsi. – V. pricopsi.
11. [DLRLC] PRICOPSI vb. IV v. procopsi.
12. [DLRLC] PROCOPSI, procopsesc, vb. IV. Refl. 1. A se alege cu un profit, a ajunge la o situație bună; a se îmbogăți, a realiza un cîștig (pe nemuncite). Îi zise să se ducă la curtea împăratului... că acolo are să se procopsească. ISPIRESCU, L. 231. M-am săturat să mă chinuiesc atîtea ceasuri pe zi și să nu mă procopsesc toată viața. CARAGIALE, O. II 27. Pețitori, neguțitori... Ea să se căsătorească, Să se procopsească. PĂSCULESCU, L. P. 167. ◊ Fig. S-a procopsit ca dracu-n spini (= a pățit-o rău). ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să ajungă la o situație bună, a face pe cineva fericit, bogat. Am venit să te procopsesc Să-ți dau galbeni cît oi vrea. PĂSCULESCU, L. P. 298. ◊ (Glumeț) Pe chir Behehe, împăratul... îl lăsă pe seama lupului, ca dînsul să-l procopsească cum va ști. ODOBESCU, S. III 242. L-a lăudat, de l-a procopsit. PANN, P. V. I 166. 2. (Rar) A învăța, a se instrui. (Atestat în forma pricopsi) Venise la Fălticeni să se pricopsească de învățătură. CREANGĂ, A. 83. – Variantă: pricopsi vb. IV.
13. [Șăineanu, ed. VI] pricopsì v. Mold. 1. a se procopsi (mai ales sub raportul material): oameni procopsiți și mai ales pricopsiți AL.; 2. fig. (și ironic) a păți rău ceva. [Diferențiare, fonetică și semantică, dela procopsì].
14. [Șăineanu, ed. VI] procopsì v. 1. a învăța: s’a procopsit la școală; 2. a căpătui: vrea să-și procopsească pe toți veneticii lui ISP.; 3. (ironic) a glorifica: l’a lăudat de l’a procopsit! PANN; 4. a se alege cu ceva, a se folosi: dacă e așa, apoi ne-am procopsit! [Gr. mod. PROKOPTO (aorist PROKOPSA), a profita, a face progrese, a se perfecționa (de unde și forma paralelă Mold. pricopsì)].
15. [Scriban] procopsésc și (est) pricopsésc v. tr. (ngr. pro-kópto, progresez, aor. prókopsa, de unde și sîrb. prokopsati). Fam. Căpătuĭesc, pun într’o situațiune bună: acest tată șĭ-a procopsit toțĭ copiiĭ. L-a lăudat de l-a procopsit!, expresiune ironică față de o laudă care face maĭ mult răŭ de cît bine. V. refl. Ajung bine, mă înțolesc, mă aleg cu ceva bun: omu harnic se procopsește. Ne-am procopsit! (ngr. tó prokópsamen), expresiune ironică față de un fĭasco, ca și halal!
16. [DOOM 2] procopsire v. pricopsire
17. [DOOM 3] !pricopsi (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricopsesc, 3 sg. pricopsește, imperf. 1 pricopseam; conj. prez. 1 sg. să pricopsesc, 3 să pricopsească
18. [DOOM 3] !pricopsire (pop., fam.) s. f., g.-d. art. pricopsirii
19. [DOOM 2] !pricopsi/procopsi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricopsesc/procopsesc, imperf. 3 sg. pricopsea/procopsea; conj. prez. 3 să pricopsească/să procopsească
20. [DOOM 2] !pricopsire/procopsire (pop.) s. f., g.-d. art. pricopsirii/procopsirii
21. [DOOM 2] procopsi v. pricopsi
22. [MDO] procopsi
23. [IVO-III] pricopsesc, -seam 1 imp.
24. [DER] procopsi (procopsesc, procopsit), vb. – 1. A instrui, a educa, a forma. – 2. A îmbogăți. – 3. (Refl.) A profita, a trage folos, a se căpătui. – Var. pricopsi. Mr. procupsescu, prucupsire, megl. pricupțés, pricupțiri. Ngr. προϰόπτω, viitor προϰόφω, în parte prin intermediul bg., sb., cr. prokopsati (Miklosich, Fremdw., 120; Murnu, 47; Vasmer, Gr., 124). – Der. procopseală, s. f. (instrucție, educație, pregătire; știință, cunoștințe; bogăție); nepricopsit, adj. (limitat, nepriceput, imbecil).
25. [Argou] pricopsi, pricopsesc (pop.) v. r. a ajunge la o situație materială foarte bună
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL