1. [DEX '09] PRISTĂVIRE, pristăviri, s. f. (Înv.) Faptul de a se pristăvi; moarte. – V. pristăvi.
2. [MDA2] pristăvire sf [At: GAVRIL, NIF. 18/22 / V: prăs~[1], pres~ / Pl: ~ri / E: pristăvi1] (Înv) Încetare din viață Si: moarte.
3. [DLRLC] PRISTĂVIRE, pristăviri, s. f. (Învechit și arhaizant) Faptul de a se pristavi; moarte, deces. Hotărîrea împărătesei era lămurită. Să nu văduvească împăratul, după pristăvirea ei, ci să ia pe aceea la care se va potrivi condurul ei. ISPIRESCU, L. 307.
4. [Șăineanu, ed. VI] pristăvire f. moarte: după pristăvirea împărătesei ISP.
5. [Scriban] pristăvíre f. L. V. Moarte. V. prestavlenie.
6. [DEX '09] PRISTĂVI, pristăvesc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A muri. – Din sl. prĕstaviti sen.
7. [MDA2] prăstivire[1] sf vz pristăvire
8. [MDA2] prestăvi v vz pristăvi1
9. [MDA2] prestăvire sf vz pristăvire
10. [MDA2] pristazi[1] v vz pristăvi1
11. [MDA2] pristăvi2 vt [At: CIHAC, II, 294 / Pzi: ~vesc / E: pristav] (Îvr; c. i. oameni) 1-13 A numi pristav (1-13).
12. [MDA2] pristăvi1 vr [At: CORESI, EV. 248 / V: (înv) preas~, pres~, ~tovi, (reg) ~tazi / Pzi: ~vesc / E: slv прѣставити сѧ] (Îrg) A muri1.
13. [MDA2] pristovi v vz pristăvi1
14. [DLRLC] PRISTĂVI, pristăvesc, vb. IV. Refl. (Învechit și arhaizant) A muri. Sînt tari feciori la spusuri, dar slabi la făptuit! Vitejii lumii noastre de mult s-au pristăvit. COȘBUC, P. II 197. Aflatu-vei din zvonul și jalea obștii că s-au pristăvit fericitul domn... Boierii țării te-au ales ca să urmezi răposatului în domnie. ODOBESCU, S. I 68.
15. [Șăineanu, ed. VI] pristăvì v. a muri: s’a pristăvit fericitul Domn OD. [Slav. PRĬESTAVITI, lit. a se strămuta].
16. [Scriban] prestăvésc, V. pristăvesc.
17. [Scriban] pristăvésc (mă) v. refl. (vsl. prĭestaviti, a strămuta, -vlĭati sen, a muri; sîrb. prestaviti se, rus. prestávitĭ-sĕa. V. stăvesc). L. V. Mor, mă mut din lumea asta. – Și pre- (Let. 2, 42) și prea-.
18. [DOOM 3] pristăvire (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pristăvirii; pl. pristăviri
19. [DOOM 2] pristăvire (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pristăvirii; pl. pristăviri
20. [DOOM 3] pristăvi (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă pristăvesc, 3 sg. se pristăvește, imperf. 1 sg. mă pristăveam; conj. prez. 1 sg. să mă pristăvesc, 3 să se pristăvească; imper. 2 sg. afirm. pristăvește-te; ger. pristăvindu-mă
21. [DOOM 2] !pristăvi (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pristăvește, imperf. 3 sg. se pristăvea; conj. prez. 3 să se pristăvească
22. [DER] pristăvi (pristăvesc, pristăvit), vb. refl. – A muri. Sl. prĕstaviti sę (Cihac, II, 291; Miklosich, Slaw. Elem., 41). – Der. pristăvie, s. f. (moarte). Înv.
23. [DRAM 2021] pristăvíre, pristăviri, s.f. (înv.) Moarte, deces: „…iară după pristăvirea celor vii, anume fii fiilor lor să aibă grija cărții acestea…” (Socolan, 2005: 271; doc. din 1837). – Din pristăvi „a muri”.
24. [DAR] pristăvi2, pristăvesc, vb. IV refl. (înv.; despre oameni) a numi pristav (pe cineva).
25. [DRAM 2021] pristăví, pristăvesc, (pristevi), v.r. (înv.) A se stinge, a muri: „…și un prunc ce s-au pristevit și 3 fete ce s-au pristeavit, ca să le fie pomenire și spre spășenia sufleteloru loru…” (Socolan, 2008: 273; doc. din 1847). – Din sl. prěstavitisen „a muri” (Cihac, Miklosich, după DER, DEX).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL