1. [MDA2] pristoi1 vi [At: COD. VOR. 2/22 / Pzi: ~esc / E: slv пристоꙗти] (Îvr) A debarca.
2. [MDA2] pristoi2 vi [At: COD. VOR. 22/23 / V: (reg) ~tui / Pzi: ~esc / E: slv прѣстаꙗти] (Îrg) A înceta.
3. [Scriban] 1) pristoĭésc v. intr. (vsl. pri-stoĭati. V. o- și pre-stoĭesc). L. V. Mă scobor, debarc.
4. [Scriban] 2) pristoĭésc v. intr. (vsl. prĭe-staĭati). L. V. Încetez.
5. [DER] pristoi (-oesc, -it), vb. – A zăbovi, a sta, a înceta. Cuvînt în care se confundă două verbe sl., pristojati și prĕstajati (Tiktin). Sec. XVI, înv.
6. [DAR] pristoi1, pristoiesc, vb. IV (înv.) a debarca.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL