1. [MDA2] pristaniște sf [At: COD. VOR. 86/17 / Pl: ~ti / E: slv пристанищє] (Înv) 1 Port3. 2 (Pex) Țărm unde se află un port3 sau condiții de acostare a navelor. 3 (Pex) Loc de refugiu sau adăpostit pe țărmul unei ape.
2. [Scriban] pristániște f. (vsl. pristanište. V. staniște). L. V. Port, liman, refugiŭ. V. arsana.
3. [DLRLV] PRISTANIȘTE s.f. (Mold., ȚR) Port; loc de refugiu (Ia țărmul unei apei). A: Să alină marea... Atunce curîbiarii să voroviră și stîtură în pristaniștea Mîrlichiei. VARLAAM. ◊ Fig. Iaste . . . înecare și răsîpire curabiei ceii sufletești ce stă în pristaniște. L SEC. XVII, 130v. B: Ies cu corabia. afară din pristaniște. ÎNDREPTAREA LEGII. Așijdirea făcu o pristaniște în Ascalon, la mare, să fie curăbiiari. GI, 19v; cf. ANON. CANTAC.; COMOARA LUI DAMASCHIN STUDITUL. ◊ Fig. Tu ești nădeajdea creștinilor celor cu nevoie, învihorailor pristaniște, bolnavilor dohtorie. C 1688, 423v; cf. ÎNDREPTAREA LEGII; L ante 1693, 206r. Etimologie: sl. pristanište. Cf. liman, schelă (1).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL