1. [DEX '09] PRISOSINȚĂ, prisosințe, s. f. Prisos (1); belșug. ◊ Loc. adv. Cu prisosință = din belșug, din plin; fig. în mod ireproșabil, dovedind un zel deosebit. – Prisosi + suf. -ință.
2. [MDA2] prisosință sf [At: AETHIOPICA, 40r/3 / V: (îvr) pres~ / Pl: (rar) ~țe / E: prisosi + -ință] 1 (Asr) Prisos (1-2, 5-8). 2 (Îlav) Cu (sau, înv, de, din) ~ Mai mult decât trebuie. 3 (Pex; îal) Din plin. 4 (Pex; îal) Îndeosebi.
3. [DLRLC] PRISOSINȚĂ, prisosințe, s. f. Belșug; prisos. Trăia în desfătări și în prisosință. SBIERA, P. 88. Din prisosința inimii grăiește gura. CONTEMPORANUL, VIII 199. ◊ Loc. adv. Cu prisosință = din belșug, din plin. Băiatul de la tapițer plecase, cinstit cu prisosință. BASSARABESCU, S. N. 182. [La ospăț] se schimbă vorbe și se bea cu prisosință. MACEDONSKI, O. I 104.
4. [Șăineanu, ed. VI] prisosință f. stare prisositoare, abundanță.
5. [Scriban] prisosínță f., pl. e (d. prisosesc). Prisos, starea în care lucrurile prisosesc, supraabundanță: prisosință de mîncare, din prisosința inimiĭ vorbește gura. Cu prisosință, cu prisos, maĭ mult de cît trebuĭe.
6. [MDA2] presosință sf vz prisosință
7. [DOOM 3] prisosință s. f., g.-d. art. prisosinței; pl. prisosințe
8. [DOOM 2] prisosință s. f., g.-d. art. prisosinței; pl. prisosințe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL