1. [DEX '09] PRIPĂȘIT2, -Ă, pripășiți, -te, adj. (Pop.) Care s-a stabilit undeva sau pe lângă cineva (venind din altă parte); aciuat. – V. pripăși.
2. [DEX '09] PRIPĂȘIT1 s. n. (Pop.) Faptul de a pripăși. – V. pripăși.
3. [MDA2] pripășit2, ~ă smf, a [At: I. IONESCU, P. 526 / Pl: ~iți, ~e / E: pripăși] 1-2 (Ființă) care s-a rătăcit, rămânând fără stăpân, fără îngrijitor etc. 3-4 (Ființă) care a venit sau a fost adusă din altă parte, din alt ținut și s-a stabilit undeva sau pe lângă cineva Si: (pop) aciuat, oploșit.
4. [MDA2] pripășit1 sn [At: DEX / Pl: (rar) ~uri / E: pripăși] 1-3 Pripășire (1-2, 4). 4 (Fam) Încuibare.
5. [DEX '98] PRIPĂȘIT2, -Ă, pripășiți, -te, adj. Care s-a stabilit undeva sau pe lângă cineva (venind din altă parte); aciuat. – V. pripăși.
6. [DEX '98] PRIPĂȘIT1 s. n. Faptul de a se pripăși. – V. pripăși.
7. [Șăineanu, ed. VI] pripășit a. 1. de pripas: vite pripășite; 2. alipit pe lângă cineva (de animal străin sau de om); 3. fig. izolat, rătăcit: rămășițe pripășite ale culturei omenești OD.
8. [Scriban] pripășít, -ă adj. De pripas: o vită pripășită. Fig. Fam. Rătăcit, rămas pe alocurea: niște gologanĭ pripășițĭ pin pustiile luĭ buzunare.
9. [DEX '09] PRIPĂȘI, pripășesc, vb. IV. (Pop.) 1. Refl. A se stabili undeva sau pe lângă cineva (venind din altă parte); a se oploși, a se aciua. 2. Tranz. A lua și a ține pe lângă sine; a adăposti. – Din pripas.
10. [MDA2] prăpăși v vz pripăși[1]
11. [MDA2] prepăși v vz pripăși
12. [MDA2] pripăși [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 352/2 / V: (reg) prep~, prop~, (îvr) prăp~ / Pzi: ~șesc / E: pripas1] 1-2 vr (D. ființe) A se stabili (temporar) undeva sau pe lângă cineva, venind din altă parte Si: (pop) a se aciua, a se oploși. 3 vr (Fam; d. ființe) A se încuiba. 4 vt (C. i. ființe venind din altă parte) A lua și a ține pe lângă sine, oferind adăpost și cele necesare traiului Si: (pop) a oploși.
13. [MDA2] propăși2 v vz pripăși
14. [DEX '98] PRIPĂȘI, pripășesc, vb. IV. 1. Refl. A se stabili undeva sau pe lângă cineva (venind din altă parte); a se oploși, a se aciua. 2. Tranz. A lua și a ține pe lângă sine; a adăposti. – Din pripas.
15. [DLRLC] PRIPĂȘI, pripășesc, vb. IV. 1. Refl. A se stabili undeva sau pe lîngă cineva, venind din locuri străine; a se oploși, a se aciua. Se pripășise la Dej, venind de undeva de la Oradea. VORNIC, P. 195. Baltag s-a pripășit numai de cinci ani în satul Viișoarei. SANDU-ALDEA, U. P. 9. Pe lîngă țara numită Nemeea se pripășise un leu așa de groaznic și așa de mare, cum nu se mai văzuse pînă atunci. ISPIRESCU, U. 30. ◊ Fig. Cînd să iasă din ogradă, Lazăr Lungu se mai opri o clipă în fața tufei de liliac care i se pripășise de mai mulți ani aici, lîngă gard. MIHALE, O. 160. Chiar la mijlocul unei prăpăstii uriașe descoperi o scobitură umbrită de un brad pipernicit ce se pripășise acolo. STĂNOIU, C. I. 153. 2. Tranz. (Rar) A lua și a ține pe lîngă sine pe cineva lipsit de adăpost, de căpătîi; a aduna de pe drumuri. Pentru coana Sița, toți prietenii lui Gheorghiță, buni și răi, se numeau stricați: de unde l-ai mai pripășit și pe stricatul ăsta? BASSARABESCU, V. 162.
16. [Șăineanu, ed. VI] pripășì v. a veni de aiurea și a se așeza undeva: s’a pripășit în satul nostru. [Lit. a face pripas sau prăsilă].
17. [Scriban] pripășésc v. (d. pripas). Fac să rămîĭe pe undeva, vorbind de un animal fără stăpîn: cine a pripășit acest cățel pe aicĭ? V. refl. Vin de undeva și mă fixez din întîmplare aĭurea: acest vițel s’a pripășit pe la noĭ, (iron.) toțĭ Jidaniĭ s’aŭ pripășit pe la noĭ.
18. [DOOM 3] !pripăși (a se ~) (fam., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. mă pripășesc, 3 sg. se pripășește, imperf. 1 sg. mă pripășeam; conj. prez. 1 sg. să mă pripășesc, 3 să se pripășească; imper. 2 sg. afirm. pripășește-te, ger. pripășindu-mă
19. [DOOM 2] pripăși (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripășesc, imperf. 3 sg. pripășea; conj. prez. 3 să pripășească
20. [MDO] pripăși (conj. pripășească)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL