1. [MDA2] pripelnic, ~ă a [At: HERODOT (1645), 159 / Pl: ~ici, ~ice / E: pripă + -elnic] (D. oameni și acțiunile, manifestările lor) 1 (Îrg) Pripit. 2 (Îdt) Zelos. 3 (Îdt) Prompt.
2. [DLRLC] PRIPELNIC, -Ă, pripelnici, -e, adj. Iute din fire, gata de a face ceva, nerăbdător; pripit. La gură mai zăbavnic și la slujbă mai pripelnic.
3. [DLRM] PRIPELNIC, -Ă, pripelnici, -ce, adj. Iute din fire, gata să facă ceva, nerăbdător; pripit. – Din pripi + suf. -elnic.
4. [DLRLV] PRIPELNIC adj. (ȚR) Pripit, grăbit. Cel ostaș nu fie așa pripealnic, pentru că nu-i va lipsi prilej bun de a nu să slăvi. FN. Pripealnică călătorie [a] solilor straorlinarii. FN. Etimologie: pripă + suf. -elnic. Vezi și pripi, pripitoare.
5. [DAR] pripelnic, pripelnică, adj. (înv. și reg.; despre oameni) 1. pripit, grăbit, zorit, nerăbdător. 2. zelos, prompt.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL