1. [DEX '09] PRINCIPE, principi, s. m. Titlu purtat de conducătorul unui principat și de membrii unor familii princiare, regale sau imperiale; persoană având acest titlu; prinț. – Din it. principe, lat. princeps, -ipis.
2. [MDA2] principe1 sm [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 221 / 17 / V: (înv) prențip, ~ncep, princip, ~nțep, ~nțeps, ~nțip[1], ~nțipe, (nob) ~ncepe / A și: (reg) ~cipe / Pl: ~pi / E: lat princeps, -ipis, it principe] 1-2 Prinț (1-2). 3 (Fig; urmat de determinări care arată ocupații artistice) Persoană care este cea mai competentă, talentată etc. în domeniul său. 4-5 (Rar; lpl; îs) ~pii bisericii (Prelați sau) cardinali. 6 Titlu purtat de un împărat roman. 7 (Pex) Persoană care purta titlul de principe (6). 8 Titlu purtat de primii regi ai Franței, de unii domni români etc. 9 (Pex) Persoană care purta titlul de principe (8).
3. [DLRLC] PRINCIPE, principi, s. m. 1. Fiu sau alt descendent al unui suveran; șef al unui principat; prinț. Principele în mînă la spada-nfuriat Și vrea ca să lovească. MACEDONSKI, O. I 246. 2. (La romani) Titlu dat împăratului.
4. [DN] PRINCIPE s.m. (Ist.) 1. Titlu dat împăratului în Imperiul roman. 2. (la pl.; acc. principi) Nume dat soldaților veterani care formau o a doua linie în formația de luptă a unei legiuni romane. 3. Persoană care face parte dintr-o familie domnitoare sau care deține suveranitatea unui stat (mic); prinț. [< lat. princeps, cf. it. principe].
5. [MDN '00] PRINCIPE s. m. 1. titlu dat împăratului în Imperiul Roman. 2. (pl.) nume dat soldaților veterani care formau a doua linie în formația de luptă a unei legiuni romane. 3. titlu purtat de conducătorul unui principat ori de către fiul sau alt descendent al unui monarh; prinț. (< it. principe, lat. princeps)
6. [Șăineanu, ed. VI] principe m. 1. cel ce posedă o suveranitate sau face parte dintr’o casă suverană: principe moștenitor; fig. primul în ordinea meritului, talentului: principele poeților.
7. [Scriban] *príncipe m. (lat. princeps, principis, care ocupă primu loc, d. primus, primu, și cápere, a lua, compus ca și for-ceps, for-fex, foarfice. V. princeps, prinț). Suveran maĭ mic de cît regele (cum era principele Muntenegruluĭ). Fiŭ saŭ altă rudă a unuĭ împărat, unuĭ rege saŭ unuĭ principe. Suveran în general: Ștefan cel Mare a fost un mare principe. Fruntaș: principiĭ bisericiĭ (prelațiĭ), principele poeților, principiĭ finanțeĭ. Principe e maĭ solemn de cît prinț, care e maĭ fam.
8. [MDA2] prențip sm vz principe1
9. [MDA2] princep sm vz principe1
10. [MDA2] princepe sm vz principe1
11. [MDA2] princip1 sm vz principe1
12. [MDA2] prințep sm vz principe1
13. [MDA2] prințeps sm vz principe1
14. [MDA2] prințip1 sm vz principe1
15. [MDA2] prințipe1 sm vz principe1
16. [CADE] NEGRU1 I. adj. 1 De coloarea cărbunilor: ~ ca cărbunele, ca pana corbului; pată neagră; cerneală neagră; haine negre, a) de coloare neagră; b) cernite, de doliu; păr ~, ochi negri (👉 ALBASTRU I 1); Ⓕ F fără să zică: negri ți-s ochii! fără să rostească nici o vorbă; 👉 NEAGĂ1; pîine neagră, pîine de secară sau de grîu amestecat cu alte cereale; vin ~, vin roșu-închis ¶ 2 🌍 Rasa neagră, rasa Negrilor ¶ 3 Murdar: cămăși negre; abia acum m’am apucat și eu de zolit că... mi s’au strîns o mulțime de rufe negre (SB.) ¶ 4 Întunecos: noapte neagră; a i se face ~ înaintea ochilor, a i se face întunerec dinaintea ochilor, a nu mai vedea nimic de supărare, etc. ¶ 5 Nefericit, nenorocos, de jale; amărît, nesuferit: și tot așa și iar așa, pînă i se făcea viața neagră și aici, și apoi iar se întorcea la Iași (CRG.); zile negre; 👉 ALB I 8 ¶ 6 Care prevestește sau pricinuește o nenorocire, funest: un presentiment ~ ¶ 7 Trist, melancolic: nu văd ce te poate adînci acuma în așa de neagră mîhnire (CAR.) ¶ 8 Răutăcios: ~ la inimă, la suflet; a avea inimă neagră ¶ 9 Nelegiuit: Fără nici o grijă de ~l păcat. A stins zile multe și legea-a călcat (ALECS.) ¶ 10 ⛪ Bucov. Postul ~, Dumineca lăsatului de brînză, cînd fetele stătute, rămase nemăritate, nu mănîncă și nu beau absolut nimic pînă tîrziu seara, cu speranță că vor ajunge în curînd să se mărite ¶ 11 (P): 👉 ALB I 8 ¶ 12 IARBĂ-NEAGRĂ 👉 IARBĂ2. II. sbst. 1 Coloare neagră; lucru de coloare neagră: se vedea în adevăr ceva ~ la poalele unui zid (S.-ALD.); face albul negru și ~l alb, înfățișază lucrul cu totul altfel de cum este de fapt ¶ 2 Cît ~l sub unghie, mai nimic, cîtuși de puțin ¶ 3 A vedea, a zugrăvi toate în ~, a vedea, a zugrăvi toate sub o înfățișare rea, nefavorabilă, nenorocită ¶ 4 Haină cernită, de doliu: a se îmbrăca în ~ sau în negre ¶ 5 🔬 ~ animal, cărbune obținut prin calcinarea într’un vas închis a oaselor, cărnii, sîngelui animalelor ¶ 6 ~ de fum, chinoros. III. sm. ⛪ Săptămîna negrilor, săptămîna care urmează după aceea a Paștilor, săptămîna mironosițelor [lat. nĭgrum].
17. [CADE] *NEGRU2 sm., NEGRESĂ (pl. -se) sf. 🌍 Individ(ă) din populațiunea Africei, de coloare neagră, cu părul creț, cu buzele groase (🖼 3327) [fr.].
18. [Șăineanu, ed. VI] Metternich (Principe de) m. celebru diplomat și om de Stat austriac, fu 39 de ani ministrul de externe al Austriei (1773-1859).
19. [Șăineanu, ed. VI] Negru (Principele) m. V. Eduard.
20. [Șăineanu, ed. VI] Orange m. fluviu în Africa meridională, se varsă în Atlantic: 1900 km. ║ f. republică în S. Africei, veche colonie olandeză, recunoscută în 1852 ca. independentă (astăzi, după învingerea Burilor din 1901, anexată posesiunilor engleze din Africa de Sud): 607.000 loc. cu cap; Bloemfontein. Mine de diamant. ║ (Principe de). V. Gulielm.
21. [DOOM 3] principe s. m., pl. principi
22. [DOOM 2] principe s. m., pl. principi
23. [DE] PRINCIPE [prῖsípə], insulă în Oc. Atlantic (G. Guineii), în apropierea Ecuatorului, aparținând statului São Tomé și Principe; 128 km2; 50 km lungime; 30 km lungime. Oraș pr.: São Antonio. Țărmuri fragmentate. Relief muntos vulcanic (alt. max.: 948 m). Climă ecuatorială. Păduri tropicale. Plantații de cocotieri, trestie de zahăr, arbori de cafea și cacao. Descoperită (1471) de navigatorul portughez Pedro de Escobar. Domeniu al Coroanei portugheze (1558). Din 1975, împreună cu São Tomé și Principe, formează un stat independent.
24. [CECC] Non est princeps supra leges sed leges supra principem (lat. „Nu-i principele (adică șeful, conducătorul) deasupra legilor, ci legile deasupra principelui”) – Frază atribuită lui Pliniu-cel-Tînăr, a fost expropriată de expresia echivalentă mai concisă: „Caesar non supra grammaticos” (vezi). LIT.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL