Definiție și ce înseamnă princiar

1. [DEX '09] PRINCIAR, -Ă, princiari, -e, adj. Care aparține unui principe, privitor la un principe, de principe. ♦ Fig. Măreț; bogat, îmbelșugat; somptuos. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. princier.

2. [MDA2] princiar, ~ă a, av [At: HELIADE, O. I, 203 / P: ~ci-ar / Pl: ~i, ~e / V: (înv) ~nțiar, ~ă / E: fr princier] 1 a Care aparține unui prinț (2) Si: (înv) principesc (1), prințesc (1). 2 a Privitor la prinț (2) Si: (înv) principesc (2), prințesc (2). 3 a De prinț (2) Si: (înv) principesc (3), prințesc (3). 4 a Care emană de la un prinț (2) Si: (înv) principesc (4), prințesc (4). 5 a În care au domnit prinții (2) Si: (înv) principesc (5), prințesc (5). 6 a (Fig) Demn de un prinț (2) Si: (înv) principesc (6) prințesc (6). 7 a (Pex) Care impresionează prin aspect, bogăție, lux. 8 av Ca un prinț (2).

3. [DLRLC] PRINCIAR, -Ă, princiari, -e, adj. 1. De prinț, al unui prinț. Din oraș princiar cu mari întărituri războinice, [Kievul] se schimbă și... începe să i se ridice valoarea comercială. SAHIA, U.R.S.S. 40. De față toți se află în sala princiară. MACEDONSKI, O. I 249. 2. Fig. Măreț, pompos, bogat, îmbelșugat. Egumenul le dete o masă princiară. BOLINTINEANU, O. 434. – Pronunțat: -ci-ar.

4. [DN] PRINCIAR, -Ă adj. 1. De prinț, al unui prinț. 2. (Fig.) Somptuos, bogat, măreț, îmbelșugat. [Pron. -ci-ar. / cf. fr. princier].

5. [MDN '00] PRINCIAR, -Ă adj. 1. de prinț, al unui prinț. 2. (fig.) somptuos, bogat, măreț, îmbelșugat. (< fr. princier)

6. [Șăineanu, ed. VI] princiar a. 1. ce ține de un principe sau de o principesă: familie princiară; 2. demn de un principe, măreț, splendid: lux princiar.

7. [Scriban] *princiár, -ă adj. (fr. princier, d. prince, principe. V. principe). De principe: familie princiară. Fig. Demn de un principe, măreț, sumptuos: locuință princiară. Adv. Ca un principe: s’a purtat princiar.

8. [MDA2] prințiar, ~ă a vz princiar

9. [DOOM 3] princiar (desp. -ci-ar) adj. m., pl. princiari; f. princiară, pl. princiare

10. [DOOM 2] princiar (-ci-ar) adj. m., pl. princiari; f. princiară, pl. princiare

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] stereoautograf sn [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~e / E: ns […]
1. [MDA2] stereoautografie sf [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~ii / E: fr […]
1. [DEX '09] STEREOBAT, stereobate, s. n. Masiv de zidărie, de obicei reprofilat sau în […]
1. [MDA2] stereocameră sf [At: LTR2 / Pl: ~re / E: stereo2- + cameră] Cameră […]
1. [MDN '00] STEREOCARDIOGRAFIE s. f. vectocardiografie tridimensională. (< fr. stéréocardiographie) 2. [DETS] STEREO- „solid, […]
[MDN '00] STEREOCARDIOGRAMĂ s. f. imagine prin stereocardiografie. (< fr. stéréocardiogramme) Sursă: DEX online sub […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAF, stereocartografe, s. n. Aparat folosit pentru obținerea automată a planului topografic […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAFIE s. f. Procedeu de întocmire a hărților cu ajutorul stereogramelor. [Pr.: […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro